Muzica, a treia dimensiune a filmelor „Ardelenii”

Adrian Enescu, unul dintre primii compozitori de muzică electronică din România, este cunoscut în special pentru activitatea sa în domeniul cinematografic. Printre producţiile pentru care a semnat coloana sonoră se numără şi filmele din seria „Ardelenii”.

Adrian Enescu (61 de ani) a scris muzica pentru cele trei filme ale seriei „Ardelenii", - „Profetul, aurul şi ardelenii", „Artista, dolarii şi ardelenii" şi „Pruncul, petrolul şi ardelenii" - distribuite şi săptămâna aceasta împreună cu ziarul „Adevărul" şi revista „Adevărul magazin de duminică", la preţul de 14,99 lei.

Compozitorul a ajuns să scrie muzica pentru cele trei lungmetraje după ce mai colaborase cu ambii regizori ai filmelor, Dan Piţa şi Mircea Veroiu. „Cu Mircea Veroiu lucrasem chiar la «7 zile», primul film pentru care am scris muzica, iar cu Dan Piţa colaborasem la două producţii, «Tănase Scatiu» şi «Bietul Ioanide»", spune Enescu.

Întrucât muzica de film este o pasiune pentru el, muzicianul recunoaşte că l-a atras ideea de a compune coloana sonoră pentru un western românesc. „A compune muzică este întotdeauna o provocare, iar a scrie muzică de film nu este un demers filosofic. Sunt nişte ritmuri care ajută o imagine să fie tradusă corect de public", explică Enescu. În prima etapă, regizorul îi povesteşte compozitorului imaginea pe care o are în minte, iar ulterior muzicianul adaugă vizualului „o a treia dimensiune".

Totul este doar un job din punctul de vedere al compozitorului, fie că e vorba de un western sau de un alt gen de film. „Contează implicarea şi efortul depus în a inventa această muzică, iar unii folosesc şi sintagma talent", adaugă Adrian Enescu.

Compozitorul intervine după montaj

Dacă actorii şi regizorii trebuie să se afle pe platouri pe tot parcursul filmărilor, cel care scrie muzica nu intervine decât mai târziu. Prezenţa compozitorului începe să se simtă după ce filmul a fost montat, atunci când secvenţele sunt înşirate şi povestea filmului devine evidentă, explică Adrian Enescu. „În momentul acesta, filmul singur îşi defineşte muzica de care are nevoie.

" Din acest moment intră în acţiune compozitorul. În afară de tehnica muzicală, el are şi o înţelegere a vizualului. „Compozitorul este cel care propune o soluţie audio-video a poveştii. Dar cei care decid în final de câte ori se repetă muzica sau ce sunete rămân sunt doar regizorul, producătorul, sound-designerul şi inginerul de sunet", explică muzicianul. Enescu recunoaşte că meseria de compozitor de film este, de fapt, ingrată.

„Toţi se pricep, toţi îşi dau cu părerea cum ar trebui să fie, toţi confundă muzica pe care ei o ascultă cu ceea ce trebuie să fie în film", povesteşte muzicianul. Dar „o muzică bună, cu personalitate, este destul de deranjantă. Eu cred că o muzică bună de film trebuie să se poată asculta şi desprinsă de vizual." Enescu e de părere că o coloană sonoră este „o operă în sine, o muzică adevărată", abia atunci când nu are nevoie de „cârja vizualului", când este suficient de complexă şi elaborată şi când insuflă mister şi energie.

Un capitol dintr-o carte de istorie

Actorul Mircea Diaconu povestea, în urmă cu două săptămâni, pentru „Adevărul", că seria „Ardelenii" a fost plăcută de toată lumea şi nici cei „buni", nici cei „răi" nu s-au implicat în produsul finit. Totuşi, cenzura lovea în acea epocă din toate părţile în produsele culturale româneşti.

Adrian Enescu spune că nu-i place să-şi aducă aminte de perioada comunistă şi că îşi doreşte ca totul să rămână un capitol dintr-o carte de istorie. „Atunci când vom uita cu toţii definitiv acest capitol vom face pasul adevărat spre democraţie", adaugă compozitorul. În ceea ce priveşte prezentul, Enescu îşi propune să compună cât mai multă muzică şi să scrie cât mai deschis despre sine.

Adrian Enescu s-a născut la 31 martie 1948 şi a absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu" din Bucureşti, secţia compoziţie, cu profesorul Aurel Stroe, şi armonie, cu profesorul Alexandru Paşcanu. A studiat muzica electronică la Stanford University din California, iar în prezent este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Prima sa apariţie pe un disc a avut loc în 1975, în calitate de orchestrator de muzică jazz. A semnat muzica şi orchestraţia grupului Stereo condus de Crina Mardare. A urmat colaborarea cu Loredana Groza, pentru care a semnat mai multe piese şi orchestraţii, definind stilul care a făcut-o celebră pe cântăreaţă. Printre albumele la care au colaborat cei doi se numără „Bună seara, iubite!", „Un buchet de trandafiri" sau „Diva inamorată".

Jazz şi muzică de teatru

Compozitorul a mai semnat muzică de balet pentru compania italiană Liliana Cosi, a transpus pe muzică electronică musicalurile companiei Art Center Canbera din Australia şi a scris muzica pentru spectacolele de teatru „Regele Lear", „Unchiul Vanea" şi „Adrian Brower", în Belgia, şi „Iulius Cezar" şi „Macbeth", în Japonia. Pentru scena românească, a compus şi pentru spectacole ca „Nebuna din Chaillot", regizat de Silviu Purcărete, „La ţigănci", în regia lui Alexander Hausvater, şi „Triumful dragostei", regizat de Alexandru Darie.

Enescu a lansat nenumărate discuri, printre care „Basorelief", „Funky synthetiser 1", „Invisible Movies On Sonic Images" şi „Invisible Movies On Buddha Bar Collection", iar în 2003 a făcut orchestraţia pentru „The Christmas Parade for Euro Disney". În prezent, Enescu compune muzică contemporană şi jazz.