VIDEO Minunile arhitecturii extreme

În 2007, Frank Gehry a construit hotelul Heredos del Marques de Riscal în Elsiego

O „Biblie“ a construcţiilor moderne a ieşit de sub tipar la Londra. Uriaşul atlas cântăreşte 6,6 kilograme şi conţine 4.600 de fotografii cu cele mai frumoase clădiri din lume.

Colectivul redacţional, format din profesori universitari de artă, istorici şi arhitecţi, a avut nevoie de trei ani de muncă pentru a descrie cum se cuvine cele 1.037 de minuni arhitecturale moderne, care fac parte din volumul lansat de Editura Phaidon.

Procesul de selecţie a pornit de la 4.000 de propuneri şi, după dezbateri intense, au fost alese cu greu numai un sfert dintre ele. S-au luat în calcul doar edificiile culturale, rezidenţiale sau de infrastructură pentru transporturi (poduri, gări, aeroporturi), iar criteriile principale de selecţie au fost inovaţia tehnică şi „forţa" de simbol a fiecărei clădiri. Cele 800 de pagini ale volumului conţin, pe lângă fotografii, şi peste 2.100 de proiecte, desene şi schiţe, care au stat la baza ridicării construcţiilor respective.

Cotidianul francez „Le Figaro" precizează că autorii atlasului au fost conştienţi de legătura dintre frumuseţile extreme ale arhitecturii moderne şi dorinţa anumitor ţări de a-şi etala forţa sau de a stimula creşterea economică, dar au preferat să ignore aceste aspecte. În căutarea obiectivităţii, atlasul evită să analizeze structura îngrăşământului politic care a dus la germinarea unor construcţii extreme, dar mizează în schimb pe originalitate şi diversitate.

Lucrarea conţine atât edificii gigantice, precum aeroportul din Beijing, care are o suprafaţă de 285.000 m², cât şi clădiri minuscule, de numai 6,24 m², precum „Casa de ceai" din Nagano, construită de un japonez pe trunchiurile a doi arbori. Fiecare continent este bine reprezentat în această selecţie. Imaginile sunt însoţite de hărţi, date demografice, informaţii despre clima şi economia locale, pentru a puncta modul în care arhitecţii s-au adaptat mediului în care şi-au amplasat operele.

Perle pe o farfurie de jad

Pornind din nordul extrem al planetei, de la Centrul de cercetări din Svalbard, Norvegia, şi până în sudul cel mai îndepărtat, hotelul Indigo Patagonia din Puerto Natalas, Chile, atlasul arhitectural oferă imagini uluitoare de pe întreg mapamondul. China este prezentă cu toate edificiile grandioase realizate înaintea Olimpiadei din 2008, dar şi cu turnul de televiziune din Shanghai, chiar dacă acesta a fost inaugurat încă din 1995.

Celebrul Oriental Pearl Tower, înalt de 468 de metri, este menţionat pentru cele 11 sfere, mai mari sau mai mici, amplasate pe trei coloane enorme, fiecare având nouă metri în diametru. Autorii atlasului au remarcat faptul că el a fost inspirat de un poem chinez ce datează din secolul al VI-lea, în care se vorbeşte de frumuseţea perfectă a unor perle ce cad pe o farfurie de jad.

Teatrul Naţional, un dom elipsoid din titan şi sticlă, înconjurat de un lac artificial, construit de chinezi chiar în Piaţa Tienanmen, este şi el prezent, atât pentru forma sa originală, cât şi pentru tunelul de intrare subacvatic, unic în lume când vine vorba de un edificiu cultural.

Denumită „Oul”, clădirea Teatrului Naţional al Chinei din Beijing are un dom din titan şi sticlă şi e înconjurată de un lac artificial. Edificiul are o suprafaţă de 12.000 mp.

Imagini uluitoare

Mausoleul din Sterkfontein, din Africa de Sud, conceput de firma Gapp drept un edificiu complet acoperit de iarbă, sau hotelul Heredos del Marques de Riscal, proiectat de arhitectul Frank Gehry pentru micul oraş spaniol Elciego, care arată ca o grămadă haotică de deşeuri metalice, ilustrează influenţa principiilor ecologice asupra arhitecturii mileniului trei.

Pasarela Simone-de-Beauvoir, din Paris, un fel de pod dublu suspendat peste Sena, format din două părţi care se întrepătrund şi se susţin reciproc, opera arhitectului Dietmar Feichtinger, sau Auditoriumul din Veneţia, conceput de arhitectul italian Massimiliano Fuksas, sunt exemple notabile despre modul în care operele moderne pot completa în mod fericit aspectul unor oraşe istorice, renumite prin arhitectura secolelor trecute.

Grădina botanică din Medellin, oraşul columbian devenit ­celebru din cauza drogurilor, a ridicat o „Casă a orhideelor" din cedru şi oţel, iar arhitectul Takashi Yamaguchi a construit un templu budist neconvenţional care arată ca un paralelipiped alb rătăcit într-un peisaj clasic japonez. În anul 1998, Kazahstan a început să-şi construiască o nouă capitală în deşert, renunţând la Alma Ata pentru mult mai moderna Astana.

Turnul Bayterek, înalt de 105 metri, în vârful căruia tronează o sferă aurită de 22 metri în diametru, este simbolul şi emblema noii bogăţii, alimentată în principal de rezervele de petrol şi gaze. Multe dintre edificiile prevăzute de regretatul arhitect japonez Kisho Kurokawa în planurile oraşului sunt încă în construcţie, iar investiţiile imobiliare ale Kazah­stanului cresc încet, dar sigur.

În schimb, edilii din Dubai, unul dintre cele şapte Emirate Arabe Unite, au investit prea mult în construcţii şi acum riscă falimentul. Hotelul de şapte stele Burj Al Arab, cu celebra-i formă de velier, „Palm Jumeirah", un ansamblu de vile şi hoteluri sub forma unei frunze de palmier din apele Golfului Persic, sau „Burj Dubai", cea mai înaltă clădire din lume, sunt doar câteva dintre creaţiile arhitecturale emblematice pentru acest emirat.

Cum însă veniturile din petrol s-au redus substanţial în ultimii ani, micul stat arab s-a îndatorat peste măsură la bănci pentru a finanţa aceste construcţii excentrice. „The Economist" anunţa, în urmă cu numai câteva zile, faptul că Dubaiul are deja peste 80 de miliarde de dolari datorii şi, timp de şase luni, nu va mai plăti nimănui nimic. Firmele de arhitectură şi construcţii care au mizat pe dezvoltarea emiratului şi-au văzut operele transpuse în fapte, dar riscă acum să-şi închidă porţile.

Pasarela Simone-de-Beauvoir leagă malurile Senei între arondismentele XII şi XIII din Paris. Obiectivul a costat 21 de milioane de euro.

Cea mai dinamică metropolă

Centrul modern al televiziunii din capitala Chinei, realizat din oţel şi sticlă, pare un omagiu adus literei „L". Clădirea, inaugurată în februarie 2009, a fost proiectată de arhitecţii Rem Koolhaas şi Ole Scheeren. Ea măsoară „numai" 234 de metri în înălţime, dar are 560.000 de metri pătraţi destinaţi studiourilor de televiziune şi a costat peste 1.300 de miliarde de dolari!

Tot în Beijing au fost construite cu ocazia Olimpiadei din 2008 un stadion în formă de cuib, un bazin olimpic ce seamănă cu un cub de apă, un aeroport în formă de dragon şi un centru cultural ce pare un imens ou metalic scufundat în apă. Toate aceste edificii au făcut ca oraşul să fie considerat cea mai dinamică metropolă din lume din punct de vedere arhitectural.