Meci întrerupt din cauza ploii
0
Imaginea României este construită în mare măsură pe transpiraţia unor sportivi care, de cele mai multe ori, nu au condiţiile minime de pregătire.
Adrian Popa
REDACTOR
„Meci întrerupt din cauza ploii”. Un anunţ arhicunoscut la Wimbledon, care îi făcea pe spectatori, având umbrele deja deschise, să se îndrepte către terasele de la All England Club pentru a savura celebrele cupe de căpşuni cu frişcă.
Nu însă şi în 2009. Cel puţin pe terenul central, aversele nu mai sunt un pericol deoarece britanicii l-au dotat cu o frumuseţe de acoperiş retractabil care face faţă intemperiilor.
„Meci întrerupt din cauza ploii”. Un anunţ venit în acelaşi an 2009, într-o seară de vară, 2.500 de kilometri la est de All England Club, la un meci de... baschet. Atenţie, nu de streetball.
Nu, meciul întrerupt era unul dintre naţionala României şi cea a Luxemburgului, un amical de pregătire. Disputat la Ploieşti în sala în care de obicei evoluează campioana României, Asesoft Ploieşti. O echipă care ne-a obişnuit într-adevăr cu o ploaie. Dar una de trofee.
Aşadar „meci întrerupt din cauza ploii”. Acoperişul sălii Olimpia seamănă cu cel de la All England Club. Este şi el „retractabil”. Din calea apelor. Volumul de centimetri cubi de apă pe metrul pătrat de acoperiş s-a dovedit mult prea mare pentru cei câţiva zeci de ani pe care i-a adunat construcţia. Şi aşa au apărut elementele indispensabile oricărei săli din România: găleata şi teul.
Nu e nimic de mirare până acum. Doar suntem obişnuiţi. Cerem derogări de la Federaţia Internaţională de Tenis pentru a juca Cupa Davis într-o sală mai mică decât standardele impuse. Echipe de baschet, handbal, volei sunt nevoite să parcurgă zeci, uneori chiar sute de kilometri pentru a juca „acasă”.
Organizarea oricărei competiţii europene sau mondiale de nivel major necesită cel puţin două săli „state of the art” dacă nu în acelaşi oraş, măcar în oraşe apropiate. Noi nu avem nici măcar una. Unii s-au ambiţionat să facă 400 de săli, altfel o iniţiativă lăudabilă dacă majoritatea nu erau făcute prost. Dar nimeni nu s-a gândit că totuşi e nevoie şi de una cu adevărat „polivalentă”.
Pentru ca echipele din România, fie ele de club sau naţionale, să-şi poată înfrunta adversarii într-un mod civilizat. Şi nu vă gândiţi la ceea ce bucureştenii obişnuiesc să numească Polivalenta. Acea clădire este un pericol pentru oricine îi calcă pragul.
Probabil că mulţi se vor întreba ce atâta tevatură pentru că a plouat într-o sală, când ditamai capitala paralizează la fiecare ploaie mai serioasă. Poate pentru că imaginea României este construită în mare măsură pe transpiraţia unor sportivi, care de cele mai multe ori, vezi cazul bazinelor, al pistelor de atletism şi al multor altora, nici măcar nu au condiţiile minime de pregătire.
Norocul nostru că meciul de la Ploieşti era doar un amical. Fără oficiali din partea federaţiei internaţionale, fără a fi transmis la televizor, fără tam-tam. Am putea face astfel uitat cât mai repede acest „minor” incident. La urma urmei ce s-a întâmpla? „Meci întrerupt din cauza ploii”. Aşa şi? Şi la Wimbledon se întâmplă.
Se încarcă comentariile...
