VIDEO Lumea oceanelor, aşa cum nu aţi mai văzut-o

Aparatura pe care o necesită un film 3D este complicată şi grea

Regizorul francez Jacques Perrin lansează un nou film care taie răsuflarea spectatorului. Imagini 3D, poveşti incredibile cu delfini, cormorani, foci, balene şi crabi, totul într-un documentar magistral, numit simplu: „Oceane“.

La zece ani după „Poporul migrator", un uluitor documentar despre migraţia păsărilor, Jacques Perrin se întrece pe sine. Imaginile filmate simultan şi în apă şi deasupra ei, de o splendidă claritate, ne introduc în intimitatea oceanelor şi a vieţuitoarelor care le populează. Vezi aici VIDEO.

Cine vede cum aleargă un banc de sardine ca să scape de o turmă de delfini şi apoi intră în atenţia unui stol de cormorani, care plonjează fix în mijlocul bancului sperând că se vor ospăta, îşi schimbă definitiv percepţia despre conservele de peşte.

Migraţia balenelor şi a crabilor, viaţa focilor şi a delfinilor sunt atât de convingătoare în imaginile 3D încât spectatorul uită că vizionează un simplu documentar şi se lasă vrăjit de scenariul inegalabil al naturii.

Şapte ani de muncă

Filmul durează o oră şi 43 de minute şi a fost lansat pe 27 ianuarie. Regizorul a fost destul de zgârcit cu informaţiile despre modul în care a realizat „Océans", poate şi pentru că, încă din decembrie 2009 a lansat un volum cu acelaşi nume, unde care explică, în 352 de pagini, istoria acestui documentar şi aventurile prin care au trecut cameramanii pentru a filma pe fundul oceanului. 

Meduzele uriaşe nu se sperie de oameni

Şi totuşi, într-un interviu acordat cotidianului francez „Le Figaro", Jacques Perrin dezvăluie că a lucrat şapte ani la realizarea acestui documentar: trei ani au durat pregătirile şi patru ani filmările propriu-zise. Banii i-a obţinut din sponsorizări, cea mai importantă sumă, de cinci milioane de dolari, fiind oferită însă de organizaţia ştiinţifică Census of Marine Life, căreia, în schimbul banilor, Perrin i-a dăruit 478 de ore de film.

Regizorul mărturiseşte că a filmat 200 de specii marine, dar numai 80 au ajuns în film. „Dar e atât de puţin! În ocean sunt peste 240.000 de specii cunoscute şi încă vreo două-trei milioane pe care încă nu le cunoaştem", explică Perrin.

Nas în nas cu balenele şi rechinii

Jacques Perrin este şi actor şi a jucat în peste 120 de filme

Întrebat de ce a durat atât de mult filmarea, regizorul răspunde zâmbind: „Atât am avut nevoie pentru ca să devenim peşti între peşti. De altfel, totul a început cu acest vis de a înota alături de balene şi delfini, de a parcurge umăr lângă umăr întinderile oceanului şi a lega, poate, o prietenie imposibilă cu aceste mamifere surprinzător de inteligente".

A fost nevoie de răbdare şi filmări repetate la intervale de un an sau doi pentru a obţine imaginile rarisime ce fac parte din acest documentar. Scafandrii au folosit numai costume cu circuit de aer închis, care nu lasă bule în apă, pentru a nu speria vieţuitoarele.

Cameramanii au stat ore în şir pe fundul oceanului, uneori la 50 de metri adâncime, şi au aşteptat momentul în care balenele sau rechinii au îndrăznit să se apropie.

„Când un astfel de uriaş marin vine şi te priveşte în ochi, ştii sigur că te evaluează. Stă nas în nas cu tine şi vrea să ştie dacă e în siguranţă în preajma ta", explică Jacques Perrin. 

Problemele pe care se axează scenariul sunt pescuitul în exces, dispariţia speciilor, schimbarea climatică, poluarea şi, implicit, soluţiile pe care le recomandă cercetătorii pentru a salva frumuseţea acestui mediu atât de viu şi de puţin cunoscut.

Dar vorbele sunt puţine. Filmul e extraordinar de convingător prin imagini şi reuşeşte să ofere informaţii de o claritate aproape academică. Cu toate acestea, sugestiile sunt atât de logice, iar discursul atât de limpede încât şi un copil înţelege despre ce e vorba.

Ecologie pe înţelesul copiilor

De altfel, cartea filmului începe cu întrebarea „Oceanul? Ce este oceanul?" şi continuă cu o observaţie aparent oarecare: „Când un copil pune această întrebare unui savant care a studiat toată viaţa oceanele planetei, acesta din urmă rămâne mut şi nu ştie de unde să înceapă. Unui copil nu poţi să-i oferi statistici, denumiri latineşti sau fenomene fizice şi chimice inedite. Ştiinţa pare incapabilă să satisfacă în câteva cuvinte curiozitatea unui copil."

Montarea camerelor pe fundul mării durează cel puţin trei săptămâni

Însă filmul reuşeşte din plin. Oamenii sunt gata să cucerească spaţiul, dar încă nu cunosc complexitatea oceanului, spune comentatorul. Aceste vaste întinderi marine sunt, indubitabil, teritoriul animalelor sălbatice.

Poveştile sunt explicite, iar scenariul e chiar imaginea naturii. Un grup de foci se joacă pe o plajă de nisip alb, fără să se gândească la orcile şi rechinii care abia le aşteaptă să intre în apă. Ele se avântă sub banchiză, vânează peşti, ies pe mal şi se joacă din nou, indiferente la dramele care ­s-au petrecut în timpul scurtei incursiuni acvatice.

O balenă îşi conduce cu grijă puiul, îi arată cum poate să execute un salt în afara apei şi apoi îl ocroteşte cu un gest neobişnuit de matern. Broscuţele ţestoase ies din ouă şi îşi încep călătoria spre ocean înotând întâi în nisip. Păsări negre le culeg înainte să ajungă la primele valuri. Micile ţestoase care scapă nu par să înţeleagă ce s-a întâmplat cu suratele lor, dar se grăbesc să înoate spre larg, simţind instinctiv că acolo le va fi bine.

Filmări dificile, rezultate uluitoare

O  balenă albastră ţine singură afişul filmului

Aparatura pe care o necesită un film 3D este complicată şi grea.  Cameramanul, îmbrăcat în costum de scafandru, se strecoară sub o banchiză şi stă trei-patru ore nemişcat pentru a surprinde câteva imagini din viaţa focilor.

Când iese din apa îngheţată zâmbeşte fericit. Nu e tocmai tânăr şi i-au cam îngheţat picioarele. Dar imaginile pe care tocmai le-a fimat sunt unice în industria filmului. S-a filmat timp de patru ani, cu patru echipe complete de filmare. Locurile au fost recomandate de cei 200 de cercetători din domeniul marin pe care organizaţia Census of Marine Life îi are drept colaboratori.

Fiecare dintre ei a indicat un anume recif sau o anume banchiză, precum şi perioada potrivită pentru a surprinde evenimente deosebite. La acest film a lucrat, printre alţii,  Stéphane Durand, doctor oceanolog şi fost şef al misiunii Calypso al regretatului Jacques-Yves Cousteau.

El a participat la realizarea scenariului şi la „vulgarizarea" informaţiilor ştiinţifice până când acestea au devenit simplu de înţeles. Documentarul nu conţine trucaje sau animaţie ajutătoare, aşa cum au filmele de la Hollywood. E un film simplu, însă montat genial. m