La şosea cu taxiul-grădină
0
Într-un Bucureşti cu înjurături la semafoare, un taximetrist sirian şi-a transformat maşina într-o seră. O oază verde pe care vrea s-o răspândească în tot oraşul. Alazem Chafik e singurul taximetrist din Bucureşti care îşi primeşte clienţii cu flori. În taxiul său, o Dacia Logan galbenă, are nouă ghivece.
În mijlocul taxiurilor de lângă Sala Palatului, un bărbat scund udă doi brazi pitici, în ghivece, pe portbagajul maşinii. Dintr-o sticlă de plastic, cu grijă. Apoi le bagă în maşină, un taxi. Ca într-un ritual, le aşază pe rând într-o jardinieră, deasupra banchetei din spate, lângă o azalee cu flori albe. Taxiul, o Dacia Logan galbenă, are nouă ghivece cu flori.
Alazem Chafik e singurul taximetrist din Bucureşti care îşi primeşte clienţii cu flori. E sirian, are 45 de ani şi face taximetrie din 2007. În maşina lui, pe scaunul şoferului, e o pernă verde. Îl mai înalţă să vadă prin parbriz, pentru că are doar un metru şaizeci.
Mâinile mici, zâmbetul şi puloverul bleumarin pufos pe care scrie Diesel îl fac să arate ca un spiriduş. Părul sârmos, înspicat cu alb, şi ochii înguşti îi trădează originea. La fel şi felul în care vorbeşte: nu pune niciodată verbele la plural şi nu acordă substantivele cu adjectivele.
Un chiparos parfumat şi o gerbera galbenă
Îşi roteşte privirea să vadă dacă florile sunt bine înainte de o nouă cursă. Se uită la un dinozaur roz de jucărie, pe nume Tutu, de care nu se desparte - fixat de volan. Lângă radioul maşinii a lipit cu bandă adezivă două ghivece din plastic cu gheţişoare. Au flori galbene şi roz. Încă două ghivece cu flori roşii şi albe stau în locul pentru scrumieră. La schimbătorul de viteză sunt un chiparos parfumat de jumătate de metru şi o gerbera galbenă.
În spate, între cele două tetiere, brazii pitici şi azaleea pe care le-a udat mai devreme. N-are staţie, pentru că nu ia niciodată comenzi. Vrea să-i analizeze pe oameni înainte de cursă şi să-l vadă şi ei - strategia unui arab între români, o formă prin care alege să-şi prezinte micul univers înflorat. Clienţii reacţionează diferit: unii le fotografiază, alţii îl întreabă ce e cu ele. Mai sunt şi unii care nu spun nimic.
Cu aceştia, Chafik e îngăduitor: „Poate omul are o problemă sau nu are chef de vorbă. Că acum, şi cu flori şi fără flori, există clienţi care urcă în maşină şi nu scot niciun cuvânt toată cursa." Vocea caldă se ascute într-un zâmbet - zâmbetul celui cu experienţă de viaţă: „Totul depinde de om". Odată, după ce a văzut florile, o clientă şi-a cerut scuze, a închis uşa şi a plecat, crezând că taximetristul aşteaptă pe cineva. S-a dus după ea şi a convins-o să urce.
Chafik aranjează brazii pitici şi azaleea deasupra banchetei din spate
Cârlig către sufletul clientului
Chafik şi-a pus flori în maşină pentru el. Dacă ar fi putut, şi-ar fi luat şi pisica, însă n-ar fi fost tocmai corect faţă de clienţi. Nu prea-i place taximetria, cum nu-i plac nici oamenii lipsiţi de eleganţă. E şofer fiindcă afacerile începute în 1992, când a venit în România, n-au mai mers. Acum, doar din taximetrie poate să-şi întreţină familia - nevasta Ileana, casnică, şi cei trei copii. Şi fiindcă munca nu e întotdeauna o bucurie, s-a gândit să-şi facă singur un mediu plăcut. Cu timpul, însă, lucrurile au evoluat.
Florile au devenit o filozofie de viaţă, dar şi un cârlig către sufletul clientului. „Cu flori în maşină se schimbă relaţia. Oamenii se înmoaie. Chiar dacă nu vor să discute cu un taximetrist sau sunt mai nepoliticoşi, zâmbesc, se poartă mai frumos." Aşa a încolţit în mintea lui Chafik o idee: „Dacă e frumos cu flori şi ne fac bine, de ce să nu punem în toate mijloacele de transport?"
Cearta cu soţia şi „un ciudat frumos"
Nici el nu a avut flori în maşină din prima. Totul a început cu o banală ceartă conjugală. Îi cumpărase o floare soţiei şi, supărat fiind, nu i-a mai dat-o. A fost o excepţie - Ileana e obişnuită să fie răsfăţată cu flori. „Acum nouă ani, de ziua mea, pe 13 ianuarie, a venit un şofer la uşă şi mi-a adus un buchet imens de flori. Soţul era plecat în Siria, dar îl comandase tocmai de acolo."
De obicei, Chafik îi aduce crini imperiali. Odată, a decorat un întreg apartament cu flori pentru ea. Când s-a certat cu Ileana, a ţinut floarea în maşină, într-o sticlă cu apă. A rezistat 12 zile şi el s-a gândit: „Dacă o floare tăiată ţine, înseamnă că se poate mai mult."
În staţia de taxiuri, un şofer udă doi brazi pitici. Sunt câteva dintre exponatele „grădinii“ sale ambulante
Trăise în maşină, odată cu el. A încercat, pe rând, mai multe plante în ghiveci. Unele au rezistat, altele, mai sensibile, nu. Cel mai frumos a fost cu o cală roşie pe care a ţinut-o patru luni. La câteva zile după ce o cumpărase, s-a dus cu maşina la spălătoria firmei din Vatra Luminoasă. Înainte să bage maşina la spălat, a pus floarea pe o masă de lucru: nişte lujeri verzi cu capete purpurii se iţeau dintre bureţii şi furtunele din spălătorie. Oamenii l-au întrebat dacă a cumpărat-o pentru nevastă şi când au auzit că e pentru maşină, l-au chemat şi pe şef s-o vadă. „E ceva nou şi ciudat să vezi o floare într-un taxi. Dar un ciudat frumos", spune Chafik.
Floarea era singura pată de culoare într-o cameră cenuşie, oaza lui de relaxare. Pasiunea pentru flori vine tocmai din Damasc, de la bunicii care l-au crescut pe Chafik. Mama lui a murit când avea 6 ani, iar tatăl în '90. La 18 ani, când s-a mutat la casa lui, bunica i-a dat cadou doi trandafiri albi şi roz, o treabă pe care n-o s-o uite toată viaţa. Când trandafirii au înflorit, Chafik a descoperit că e alergic la mirosul untos. A sunat-o pe bunica, fiindcă voia să scape de ei. „Mi-a spus că nu pot să-i dau, pentru că erau trandafiri din casa mamei. Ea crescuse 12 ani florile şi nu ştiu câţi ani înainte le-a îngrijit şi mama. Iar bunica a ţinut să am în casa mea o floare de la mama."
N-a primit răspuns de la RATB şi de la Metrorex
Acum, Chafik face taximetrie cu flori tot pentru familie. Nu se mândreşte că e taximetrist în Bucureşti. Lumea nu-i prea respectă pe şoferi şi nici nu-i iubeşte. Şi mai sunt şi banii - mereu prea puţini. De la o vreme, se gândeşte că n-are ce să le lase copiilor moştenire. Singura posibilitate ţine de spirit: să le rămână gândul că tata a fost cel care a pus primul flori într-un taxi. Dar n-ar vrea să fie singurul.
A încercat să-i convingă pe colegi să pună şi ei. A scris chiar mai multor firme de taxiuri. N-au reacţionat. Aşa că a scris la Metrorex şi RATB. A trimis mailuri şi la primărie. Până când cineva va reacţiona, are de gând să continue să se dea pe el de exemplu. „M-am gândit să fie Bucureştiul primul oraş care să aibă flori în maşini", spune Chafik.
Ar vrea să intre în Cartea Recordurilor. Ar fi o moştenire frumoasă pentru copiii lui, plus că ar simţi şi el că şi-a găsit locul într-un Bucureşti aglomerat, dar sensibil la frumos. Damascul natal e mai arid, verdeaţa de aici e altfel. O perioadă, lui Chafik i s-a întâmplat să nu i se dea bani pe curse pentru că e arab şi clienţii îl suspectau că n-are licenţă, deşi el lucrează corect, cu autorizaţie.
Şi pentru asta a creat în interiorul maşinii lumea lui. Pentru că ştie că îi e mai bine acum, vrea să le fie bine şi celorlalţi. „Încercarea mea se poate susţine. Nu am ceva special. Dacă eu ca taximetrist am reuşit datorită meseriei care mă face să fiu tot timpul în maşină, înseamnă că orice taximetrist din lumea asta poate să ţină flori."
Mai e conştient de un lucru: „Omul, animalul, planta sunt uniţi. Doar sunt suflete. Omul este cel mai deştept dintre ele. Animalul are o legătură mai strânsă cu omul decât o plantă. De ce? Pot comunica mai intens. Pisica nu are voce, dar prin felul în care miaună îţi transmite ce vrea. Nu ştim limba ei, dar ne putem da seama ce e. Aşa şi plantele au limba lor. Vorbesc între ele, doar că noi, oamenii, nu le putem auzi. Şi asta a făcut comunicarea mai grea. Dar dacă ne uităm, toate sunt suflete."
Parcare pentru flori
Plantele au nevoile lor, iar Chafik le îngrijeşte în funcţie de anotimp. Iarna le udă o dată pe săptămână, iar vara e musai să le pulverizeze apă şi pe frunze. Noaptea le duce acasă. Însă vara le poate lăsa în taxi, fără să-l sperie vipia; a avut grijă să închirieze de la Primărie un loc de parcare unde nu bate deloc soarele.
Se încarcă comentariile...
