Rio de Janeiro, un mister pentru sportivii români

Oraşul-gazdă al Olimpiadei din 2016 a fost rareori vizitat de sportivii noştri de-a lungul anilor. Din cauza distanţei mari şi a decalajului de fus orar, românii au participat doar ocazional la competiţii desfăşurate la Rio de Janeiro.

Un oraş pitoresc, celebru pe plaiurile mioritice datorită plajei Copacabana şi a carnavalului anual din localitate, Rio de Janeiro reprezintă însă un tărâm necunoscut pentru sportivii români.

Puţini au fost aceia care au ajuns acolo şi s-au întors în ţară cu o medalie. În urmă cu aproape jumătate de secol, naţionala de volei masculin scria una dintre cele mai frumoase pagini din istoria participărilor noastre la Mondiale şi obţinea bronzul la ediţia din 1960, găzduită de Rio de Janeiro.

Declinul abrupt al voleiului masculin autohton şi necalificările succesive la Jocurile Olimpice din ultimele două decenii ne dau însă mici speranţe pentru o revenire glorioasă pe plajele de la Copacabana în 2016.

Ultima performanţă notabilă pentru sportul românesc realizată la Rio de Janeiro datează din 2007, atunci când judoka Alina Dumitru cucerea aici bronzul mondial.

Am mai putea trece în acest palmares neoficial şi victoria veteranei Nicoleta Grasu la aruncarea greutăţii în cadrul reuniunii atletice desfăşurate, în luna august, în oraşul brazilian.

Ionela Cozma, o speranţă pentru JO 2016

De-a lungul anilor, înotătorii români au realizat performanţe bune în Rio de Janeiro. Dragoş Coman, Răzvan Florea şi Camelia Potec şi-au trecut fiecare cel puţin o medalie de aur în concursul de la Belo Horizonte, una dintre etapele anuale din Cupa Mondială.

În 2004, cei trei s-au antrenat chiar aici pentru o scurtă perioadă. Pregătirea din Brazilia a avut se pare efectul scontat, Florea cucerind câteva luni mai târziu la Jocurile Olimpice de la Atena singura medalie olimpică din istoria înotului masculin autohton.

Anul 2006 avea să aducă un rezultat de mare prestigiu pentru sportul românesc la Rio de Janeiro. La doar 17 ani, Ionela Cozma devenea campioană mondială de tineret la 800 de metri liber şi stabilea totodată un nou record mondial în această probă. În 2016, piteşteanca va avea 27 de ani şi s-ar putea întoarce în oraşul în care s-a consacrat.

Madridul era o variantă mai bună

Deşi a fost aproape să primească organizarea Olimpiadei din 2016, capitala Spaniei va trebui să mai aştepte cel puţin patru ani acest lucru.

Implicaţiile acestei decizii a Comitetului Internaţional Olimpic asupra sportului românesc nu sunt tocmai pozitive.  Madrid era în mod clar o variantă mai bună pentru sportivii noştri, iar motivele sunt diverse.

În primul rând, comunitatea românească din Spania este una foarte mare, iar acest lucru ar fi însemnat în mod indirect şi o galerie numeroasă la competiţii.

În plus, diferenţa de fus orar dintre Spania şi România era de doar o oră, pe când decalajul dintre Rio de Janeiro şi Bucureşti este de şase ore.

Nici temperatura ridicată din Brazilia nu este tocmai pe gustul sportivilor români, care vor fi nevoiţi să se dueleze şi cu adversari din zona tropicală, mult mai bine adaptaţi caniculei şi umezelii de la Rio de  Janeiro.

4 ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară a pierdut America de Sud în defavoarea altor continente.