Ion Panţuru: „Am vrut să dau medalia pe două insigne“
0
Ion Panţuru (75 de ani) a dorit să înstrăineze „bronzul“ de la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1968 de la Grenoble (Franţa). S-a răzgândit din motive patriotice. Afectat de indiferenţa cu care este tratat de autorităţile statului, fostul bober a intenţionat să-şi dea medalia olimpică unui colecţionar suedez, în schimbul a două insigne.
Cea mai de preţ şi unica medalie a românilor din istoria Jocurilor Olimpice de iarnă „zace” de mai bine de 40 de ani într-o cămăruţă în casa unuia dintre cei mai buni sportivi pe care i-a avut ţara noastră: fostul bober Ion Panţuru. La poalele pârtiei Kalinderu, în Buşteni, „bronzul” cucerit alături de colegul său, Nicolae Neagoe, la Olimpiada de la Grenoble din 1968, a fost dat uitării.
„Pe nimeni nu mai interesează...”, spune cu mâhnire campionul nostru, în timp ce cântăreşte în mână cea mai strălucitoare medalie a ţării noastre obţinută pe zăpadă. Sutele de medalii, trofee, distincţii, insigne „scăldate” în praful vitrinelor şi policioarelor parcă repetă obsesiv cuvintele fostului sportiv.
Fără partea admirativă, medalia care pentru români are strălucire de aur, nu mai are nicio valoare. „Am vrut să o dau la schimb pe două insigne, unui suedez”, face destăinurirea şocantă fostul bober în timp ce faţa i se întunecă de tristeţe numai la gândul că ar fi putut priva România de singura medalie olimpică a sportului de iarnă.
„Şi aşa nu o vrea nimeni pe aici... Măcar ştiu că în străinătate o preţuiesc mai mult”, îşi explică Nuşu instinctul, arătând spre o poză pe perete color - cu el şi Neagoe în bob - copie fidelă a uneia la dimensiuni mai mari care există în localitatea italiană Cortina D’Ampezzo (unde au cucerit bronzul european) şi la corespondenţa primită lunar din întreaga lume. „Şi în străinătate lumea mă recunoaşte.
Românii au devenit campioni europeni în 1967 cu un bob construit cu mâinile lor Foto: Arhiva personală
Am trecut odată graniţa din Italia în Austria. Nici nu a fost nevoie de verificări ale actelor... că deja îmi spuneau «da, da..tu eşti românul acela cu bobul». Pe când la noi... habar nu aveau ce făcusem”, povesteşte Panţuru.
Campionate Europene, Campionate Mondiale şi patru ediţii de Olimpiadă, în total 16 medalii internaţionale, trec prin faţa ochilor noştri prin „gura” lui Panţuru: nopţi pierdute pentru a desena pe carton pârtia pe care a doua zi urma să coboare, lustruitul patinelor până la ascuţişul cel mai fin, dregerea frânelor şi a întregii cabine pentru un traseu mai în siguranţă.
„Acum aş deveni campion naţional”
Pe vremuri, România era singura ţară din blocul comunist care se punea la „trântă”, la bob, cu Occidentul. Acum, rolurile s-au inversat: „în trecut veneau ruşii să se iniţieze la noi, tot noi am iniţiat şi RDG-ul, care au dat ulterior campioni olimpici. Acum mergem noi să ne antrenăm pe la ei”.
Primul titlu de campion european are o „legendă” aparte deoarece bobul pe care s-a concurat a fost creat chiar de sportivii care s-au urcat în el. „Ziua lucram toţi câte patru ore în producţie la uzina mecanică. Sub îndrumarea mea, am realizat bobul cu care am ieşit pe primul loc.
Şi pentru că noi ne ocupam îndeaproape de maşinăria pe care concuram, ştiam toate şmecheriile. Acum nu mai este aşa. Îşi pun casca în cap şi se aruncă în bob. Dacă m-aş urca acum în bob aş deveni campion naţional”, dojeneşte noua generaţie fostul sportiv, cel care în 1992 a înfiinţat, în România, bobul feminin.
Medaliile nimănui
Departe de tumultul vieţii de sportiv, Ion Panţuru trăieşte în casa din Buşteni alături de soţia sa, Elena, şi o căţeluşă albă, pufoasă, pe nume Rita.
Desemnat cetăţean de onoare a trei oraşe, Comarnic (unde s-a născut), Sinaia (unde „s-a întâlnit” prima dată cu bobul) şi Buşteni, unde locuieşte, fostul sportiv se gândeşte ce se va face cu patrimoniul său după ce nu va mai fi. „Nu ştiu ce se va întâmpla cu ele şi nici nu m-am gândit având în vedere că nu avem copii. Poate rămân Ritei”, mai are puterea să glumească „Nuşu“.
Primeşte zeci de scrisori din străinătate
Deşi a obţinut cea mai mare performanţă din istoria sporturilor de iarnă din România, Panţuru este mult mai respectat în afara graniţelor ţării.
Fostul campion european la bob primeşte lunar zeci de scrisori de la fani din toate colţurile globului, care îi cer cu disperare un autograf pe o poză din perioada lui de glorie.
“Nu ştiu de unde au adresa mea, dar iscălesc toate pozele primite şi o pun pe soţia mea să le trimită înapoi prin poştă. Chiar dacă trebuie să dau bani pe timbre din buzunarul meu, îmi face plăcere să văd că lumea nu m-a uitat”, spune cu melancolie Panţuru.
Iritat că nu a purtat flacăra olimpică!
După retragerea din activitate, Ion Panţuru a fost nevoit să îşi continue munca la Uzina Mecanică din Sinaia, acolo de unde a şi ieşit ulterior la pensie.
Panţuru trăieşte retras, la Buşteni, alături de soţia şi de căţeluşa sa Foto: Arhiva personală
Pentru că nu se ajungea cu banii, fostul campion şi-a înfiinţat o şcoală de şoferi, iar profitul l-a ajutat să ducă apoi o viaţă decentă. Panţuru nu îşi mai ridică în prezent nici renta viageră, iar banii îi lasă într-un cont. Participant la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice de iarnă, fostul bober a fost atunci de fiecare dată portdrapelul delegaţiei tricolore.
Foarte tranşant, Panţuru i-a criticat pe preşedintele COSR, Octavian Morariu, şi pe legendara Elisabeta Lipă, că au monopolizat nejustificat atenţia asupra lor la Jocurile Olimpice de iarnă de la Torino din 2006: “Nu înţeleg ce căutau un fost rugbist şi o fostă canotoare în ştafeta flăcării olimpice. Ce treabă avea Lipă cu sportul de iarnă? Ce, eu m-am băgat în barca ei?!”.
A fost portar de fotbal
Înainte să devină un mare campion la bob, Panţuru a cochetat multă vreme cu fotbalul, fiind portar la Carpaţi Sinaia, în divizia secundă. Abia la 26 de ani acesta a intrat pentru prima oară într-un bob, lăsând postul de goalkeeper chiar în seama actualului primar din Buşteni, Emanoil Savin.
“Este unul dintre puţinii oameni care m-au ajutat în carieră şi care iubeşte cu adevărat sportul”, spune Panţuru, care a mai pilotat avioane, carturi şi chiar skijet-uri dealungul timpului, pentru a se pregăti pentru competiţiile de bob.
Se încarcă comentariile...
