Grimsel, splendoarea "mărilor" din creştetul Alpilor

Pe lângă multe alte lucruri bune, probabil elveţienii se pot lăuda şi cu cel mai mare număr de munţi pe cap de locuitor. Şi dacă tot au atât de mult munte de jur împrejur, ceasornicarii

Pe lângă multe alte lucruri bune, probabil elveţienii se pot lăuda şi cu cel mai mare număr de munţi pe cap de locuitor. Şi dacă tot au atât de mult munte de jur împrejur, ceasornicarii împătimiţi de mecanisme au împânzit versanţii cu tot soiul de trenuri, trenuleţe, funiculare, teleferice, telescaune şi telecabine.

Toate regiunile de munte trăiesc parcă numai din trenuri şi teleferice care, evident, pleacă şi vin cu precizie de ceasornic. În cantonul Berna, între regiunea Brig şi Interlaken, trecătoarea Grimsel urcă în tăria muntelui şi în vecinătatea gheţarilor.

Când priveşti harta plată, şerpuirea traseului desenat nu sugerează nimic spectaculos. Doar când ajungi la poalele muntelui, privind serpentinele în zigzag agăţate pe peretele aproape vertical, începe cu adevărat spectacolul.

Cu a doua, turată la maximum, maşina urlă pe şoseaua ce urcă pieptiş prin golul alpin, printre jnepeni şi pâraie. De jur împrejur, piscuri şi culmi înzăpezite ce se întretaie până hăt, departe. Imediat ce treci de Gletsch - o aşezare de munte formată din câteva căsuţe construite din piatră - către Furkapass (o altă trecătoare ce se bifurcă spre est), se zăreşte limba şerpuită a gheţarului Rhone.

Cu bucuria că ai biruit pantele nemiloase, în punctul culminant al trecătorii, lacul Grimselsee oglindeşte fierăstrăul piscurilor din depărtare.

Oricât de prost fotograf ai fi, de oriunde ai lua un cadru, fiecare poză devine un unicat. Ca într-un spectacol de teatru, lumina se schimbă în fiecare minut, punând în valoare alt pisc sau perete, schimbând volumele şi culorile.

Pe înserat, fuioare de ceaţă trag cortina peste lacurile şi peticele de zăpadă. Abia când drumul începe să coboare către Meiringen şi Interlaken, spectacolul înălţimilor atinge apogeul: în hăul care se cască abrupt sub şosea, apar cele două lacuri de acumulare al barajului de la Stausee, vegheate la vest de vârfurile masivului Aarhorn şi alimentate de gheţarul Unteraargletscher.

Între cele două lacuri, construite în trepte, pe o stâncă nu chiar neagră, ci mai degrabă cenuşie, stă cocoţat - la 1.900 de metri altitudine - Grimsel Hospiz, un hotel în care, măcar o dată în viaţă, pentru 120 de Fr pe noapte dubla, merită să închiriezi o cameră dotată cu ceva mai mult confort decât multe hoteluri cu pretenţii de pe Valea Prahovei. Înconjurat de apa turcoaz a lacurilor, cu deschidere către gheţar şi piscurile ca nişte ace de piatră ce nu se lasă mai prejos de 4.000 de metri, locul pare desprins din legendă.

Gelmerbahn, cel mai rapid funicular din lume

Dincolo de inflaţia de "mări" montane (în germană cuvântul "see" desemnează deopotrivă şi marea, şi lacul) - Grimselsee, Gelmersee, Oberaarsee - şi de gheţari încolăciţi printre culmile muntoase, pentru turişti există şi tot soiul de variante de distracţie.

Fie un urcuş la Gelmersee cu cel mai rapid funicular din lume - Gelmerbahn - care parcurge o distanţă de 6 km în doar 10 minute (25 Fr biletul dus-întors pentru adulţi), fie un traseu însoţit de ghid "Traseul gheţarului Aar", fie un traseu pentru copii - "Traseul cristalelor Grims", fie o vizită în inima uzinei electrice de la baza barajului. În cele din urmă, nici o bere locală la draft, cot la cot cu câţiva motociclişti joviali, pe terasa din faţa hotelului şi în aerul tare de sub gheţar, nu e deloc de lepădat.