Familia, mai presus decât titlul mondial
0
Pugilistul român Adrian Diaconu împreună cu soţia sa, Adina, şi cu cei doi copii, Sarah şi Eric, au petrecut o lună pe meleagurile natale. Deposedat de centura de campion mondial în luna iunie, pugilistul român legitimat la Interbox Canada şi-a înecat amarul la pescuit şi la întâlnirile cu prietenii.
Reveniţi la Ploieşti, oraşul natal, pentru o vacanţă de mai bine de o lună, fostul campion mondial la box, Adrian Diaconu, şi familia sa, au regăsit liniştea de care aveau atâta nevoie. „Nicăieri nu e mai bine ca acasă!”, spun parcă ochii lui Adrian Diaconu, pugilistul care în luna iunie a pierdut titlul de campion WBC la categoria semigrea, la Montreal, în faţa canadianului Jean Pascal. E liniştit, fericit şi optimist.
„Nu este o tragedie. Familia e mai importantă decât centura”, spune „Rechinul” în timp ce-şi priveşte mândru soţia, Adina, şi pe cei doi copii, Sarah şi Eric. Ei sunt comoara, care îl susţin necondiţionat şi îi suportă toate „mofturile” şi care îi dau totodată puterea de a lupta în ring.
„Înainte de meciul cu Pascal am ales să am stau departe de familie o lună. Mi-am luat un apartament separat ca să rămân concentrat pe partidă. Se pare că am greşit...”, spune acum resemnat boxerul român, care s-a îngrăşat de atunci cu aproximativ zece kilograme. Chiar dacă a avut atât timp la dispoziţie cât a stat în România, familia Diaconu nu a stat o clipă.
„Ne-am revăzut cu prietenii din copilărie, eu am renovat casa mamei, am fost în Deltă şi de pe 4 august mergem la mare”, a adaugă Diaconu, care şi-a mai alungat puţin din gustul amar al înfrângerii.
Soţia, nutriţionistă de ocazie
Adrian şi Adina s-au cunoscut în urmă cu 14 ani. Chiar dacă sunt din acelaşi oraş, Ploieşti, cei doi s-au întâlnit la malul mării. „Se făceau înainte tabere pentru tinerii sportivi de perspectivă. Şi amândoi am prins aceeaşi perioadă la mare. Eu aveam 16 ani şi eram la box, Adina, 15 ani, era la handbal. Ne-am întâlnit şi am rămas împreună”, începe pugilistul frumoasa poveste de dragoste. În 2000 s-au căsătorit şi au împreună doi copii, Sarah de 8 ani şi Eric de 8 luni. „Adi ar vrea o familie mai mare, dar eu zic că e bine aşa.
Toată ziua nu fac altceva decât am grijă de copiii noştri. Altădată mai mergeam la antrenamente la Adi, la sală, dar acum ajung doar la meciuri”, spune soţia boxerului, care îi este totodată şi cea mai bună prietenă. Tot ea este cea care îi pregăteşte „Rechinului” bucatele pentru a fi în formă în ring. „Înainte avea o nutriţionistă, însă ne-am gândit că sunt şi eu în stare să-i prepar tot ce are nevoie, bineînţeles după ce am fost instruită de profesionişti. Îi fac destul de des paste şi carne de vită”, mai spune Adina.
După retragere, arbitru de box
Familiei Adrian Diaconu nu-i place să-şi facă planuri pe timp îndelungat. Iau fiecare perioadă din viaţa lor aşa cum e şi încearcă să o trăiască la maxim. Dacă îi întrebi unde le-ar plăcea să se stabilească până la urmă, dau din umeri. „Nu ştim încă.
Atât în România cât şi în Canada avem avantaje şi dezavantaje. Vom hotărî la momentul potrivit”, spun cei doi soţi. Deocamdată stau la Montreal, acolo unde Adrian a semnat un contract cu Interbox pe încă trei ani, iar fiica lor frecventează şcoala în limba franceză.
„Sarah a trecut în clasa a doua. Când suntem în Canada vorbeşte numai în franceză, iar aici numai în română”, spune mama. Nici profesia pe care vrea să şi-o aleagă după retragere nu este bătută în cuie pentru Adrian. Oricum nu va părăsi lumea boxului, însă având în vedere că a stat prea mult plecat de acasă, oscilează deocamdată între două opţiuni: antrenor de copii sau arbitru. Dar nici acestea nu sunt sigure. „Cine ştie ce va mai fi până atunci... Îmi plac copiii şi m-aş vedea şi arbitru de ring. Cred că m-aş descurca de minune”, mai spune „Rechinul”, care nu-şi doreşte vreo funcţie în federaţie.
Eric nu va face box!
Mezinul familie, Eric Nicolas, de numai şapte luni, care a fost botezat de famila fostului campin mondial la box Crinu Olteanu (Houston 1999), moşteneşte încăpăţânarea şi ambiţia tatălui, însă părinţii nu-l vor îndruma spre sportul cu mănuşi din ring. „Destul cât m-am bătut eu şi cât am tras în sportul ăsta.
Sperăm totuşi să facă alt sport. Dar ştiţi cum este, important este să fie sănătos şi dacă va ţine morţiş şi va avea şi talent, nu-i vom putea sta în cale”, a declarat „Rechinul”.
Adrian Diaconu: „A pierde nu e o tragedie“
„Adevărul“: Cum a resimţit familia înfrângerea?
Adrian Diaconu: Eu am fost dezamăgit, însă toată familia şi prietenii m-au susţinut, m-au încurajat şi mi-au spus că a pierde un meci nu e o tragedie. Am fost supărat, dar trebuie să privim înainte. Familia a fost tot timpul aproape de mine chiar dacă am ales să stau departe de ei o lună înainte de meci.
Mi-am luat un apartament separat ca să rămân concentrat pe partida cu Jean Pascal. Plus de asta Eric era mic, jumătate de an, şi ştiţi cum sunt ăştia mici se trezesc noaptea, mai plâng... şi am vrut să fiu liniştit. Şi ei m-au înţeles şi m-au încurajat. Dar se pare că „despărţirea” asta de familie nu mi-a adus noroc...
Cum te-a schimbat meciul cu Pascal?
Din toate înveţi câte ceva... Sunt mai precaut şi acum parcă am mai multă ambiţie şi „ură”. Este o ură pozitivă care te face să-ţi doreşti mai mult victoria. Tot ce îmi pot reproşa este că am avut prea puţine meciuri în ultimii ani.
Ce faci a doua zi după ce te lupţi în ring?
De obicei zac. E un fel de a spune, dar nu sunt bun de nimic. Mai ieşim la un grătar cu prietenii, la un restaurant, la un cinema, dar acum de când avem copiii, mai rar. Încerc să mă detaşez de ce s-a întâmplat cu o seară înainte în ring. E destul câte analize pe meci facem la sală, deşi de multe ori şi acasă, cu Adina, soţia mea, mai dezbat unele lucruri.
Cu cine ai vrea să boxezi data viitoare?
“Ringul” este considerat a doua casă a lui Adrian Diaconu. După familie, aici el se simte cel mai împlinit.
Cu siguranţă cu Jean Pascal. Vreau revanşa. Încă nu i-am demonstrat ce pot şi ce ştiu. Nu ştiu dacă se va întâmpla curând, eu sper că la sfârşitul anului, dar dacă nu, atunci cu siguranţă anul viitor ne vom întâlni din nou.
Unde ai vrea să aibă loc gala?
Mi-ar plăcea să boxez la Bucureşti, dar nu există nicio şansă. E frumos să faci spectacol în faţa propriului public. Mi-aş mai dori să mă bat la Las Vegas. E visul meu să ajung acolo, în patria boxului profesionist. Acolo sunt banii şi faima unui adevărat campion.
Coleg cu Leonard Doroftei la facultate
Pescuitul este principalul hobby al fostului campion mondial WBC. Fie vară sau iarnă, Adrian dă la peşte.
Fostul campion WBC, Adrian Diaconu, îşi continuă studiile la Universitatea de Vest din Timişoara, fiind acum în anul II la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. „Trebuie să o facem şi pe asta deoarece niciodată nu ştii ce îţi rezervă viitorul şi îţi trebuie o hârtie la mână. Şi dacă nu o faci acum, mai târziu va fi şi mai greu”, a mai precizat „Rechinul”, care este coleg de grupă cu Leonard Doroftei.
„Ne mai întâlnim pe aici prin Ploieşti şi mai mergem amândoi la examene. Atunci când se poate”, a mai spus Diaconu. Mare iubitoare a sportului în general, familiei Diaconu îi place să şi privească, atunci când nu practică. „Ne place hocheiul pe gheaţă. În Canada e nebunie. E considerat sportul lor naţional”, mai spune el.
Sarah şi Eric fac şi ei sport. Dacă Sarah mai merge la înot, mezinul familiei exersează abia primii paşi.
Se încarcă comentariile...
