Euro Disneyland, Paris: Excursie fantastică în lumea copilăriei

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Euro Disneyland, Paris: Excursie fantastică în lumea copilăriei
Euro Disneyland, Paris: Excursie fantastică în lumea copilăriei

O călătorie de trei zile la Euro Disneyland reprezintă o aventură pentru întreaga familie. E aglomeraţie chiar şi într-o zi ploioasă de octombrie, când toţi copiii ar trebui să fie la şcoală, dar aceasta este perioada din an când e cel mai potrivit să vizitaţi celebrul parc.

Tânărul a trecut pe lângă mine şi a coborât protecţia metalică peste pieptul meu. Locul era strâmt şi întunecos. Aş fi vrut să-l privesc pe vecinul din stânga mea, dar nu puteam să-mi întorc capul. Trenul a pornit cu un zgomot metalic. A început să urce şi apoi s-a oprit. Secundele se dilatau. Era întuneric şi frig.

Roller-coasterul a pornit brusc cu o viteză ce mi-a lipit stomacul de creier. În cele cinci minute, cât a durat cursa nebună, am fost aruncat în gol, am făcut piruete şi întoarceri de 360 de grade. Nu mai ştiam dacă urc sau cobor. Mi-am zis în gând că sunt un tâmpit. Am ales la 41 de ani să mă distrez ca un adolescent. Aşa-mi trebuia! Dar n-aveam ce face. Eram la Disneyland.

A fost prima dată când am ajuns în celebrul parc de la marginea Parisului. Am fost împreună cu fiica mea care are aproape cinci ani şi cu soţia. M-am bucurat ca un copil. Am stat două nopţi la hotelul Disney, chiar din apropierea parcului şi am fost trei zile la rând. Nu m-am plictisit. Nu s-a plictisit nici fiica mea. Nu s-a plictisit nimeni.

Călătorie înapoi în timp

Nu ştiu cu ce amintiri o să rămână fiica mea din această ­excursie, dar pentru mine a fost o întoarcere în ciudata lume a copilăriei. Sau, mai degrabă, o călătorie spre o aventură de care n-am avut parte când eram puşti. „Dacă m-ar fi adus cineva într-un asemenea loc atunci când aveam zece ani, m-aş fi legat cu lanţul de o bancă de aici ca să nu mai plec”, i-am spus soţiei. Şi chiar asta era senzaţia. Nu mai voiam să plec.

image

Personajele din Cartea Junglei îi distrează pe copii la intrarea într-o lume de basm



Era aglomerat, dar toată lumea se simţea bine. Nimeni nu era trist. Cea mai mare preocupare, atât a părinţilor, cât şi a copiilor, era să vadă şi să experimenteze cât mai mult. La Disneyland n-o să vedeţi copii care plâng. Da, era aglomerat. Ca să ajungi să pătrunzi în lumea lui Pinocchio, a lui Peter Pan sau a Albei ca Zăpada trebuia să stai la rând. Mă întrebam: dacă într-o zi ploioasă de octombrie trebuie să folosesc sistemul „fast-pass”, ce se întâmplă într-o zi de 15 august, când toată Europa e în concediu? Sistemul fast-pass e unul prin care îţi programezi ora la care intri la o atracţie sau alta.

Dacă e coadă la o atracţie, te duci în faţa unor aparate, apeşi un buton şi ţi se eliberează un tichet cu o oră trecută pe el. Te întorci la ora respectivă şi intri în faţă. Visul oricărui român: să sară peste coadă. Problema e că vara se face coadă şi la aparatele de fast-pass. Sunt pachete turistice care conţin astfel de tichete de intrare rapidă. Noi am avut câte trei tichete fast-pass pe zi.

Goana după prinţese

image

Minnie este preferata celor mici


Pentru fiica mea, atracţia principală au fost prinţesele. În parc am dat trei euro pe un carneţel pentru autografe care, la început, nu ştiam la ce foloseşte, dar am înţeles repede. La anumite ore, după o programare minuţioasă cunoscută doar de administraţia parcului, câte o prinţesă sau un personaj Disney apărea în anumite locuri din parc şi dădea o reprezentaţie urmată de o sesiune de autografe. La început mi s-a părut o tâmpenie să stau la coadă cu fiica mea ca să luăm autograf de la Cenuşăreasa, dar să mă fi văzut a doua zi cum alergam cu aparatul foto într-o mână şi cu copilul în cealaltă ca să prindem prinţese! Cine nu face lucruri trăsnite pentru propriii copii?

Cât timp am umblat prin parc nu-mi ieşeau din minte articolele din presa străină de prin anii 1993-1995, care spuneau că Disneylandul din Europa e un fiasco şi că va da în curând faliment. Au trecut 17 ani de la lansare (aprilie 1992) şi este una dintre cele mai profitabile afaceri turistice de pe Bătrânul Continent. Există oferte pentru toate buzunarele şi managementul de acolo a dezvoltat un sistem senzaţional prin care îi determină pe vizitatori să cheltuiască bani cu zâmbetul pe buze. De la restaurante la magazine, totul e bine pus la punct. Decorurile sunt minunate şi intri în primul rând din curiozitate şi numai apoi ca să cumperi. După ce ai plătit biletul de intrare în parc, toate atracţiile sunt gratuite. Dar părintele care se poate ţine departe de magazinele unde se vând rochii de prinţese să mă anunţe şi pe mine şi să-mi spună cum a reuşit.

Zona Crepusculară

image

Călăreţii îmbrăcaţi în costume de cowboy îi salută pe vizitatori



Am intrat în hotelul părăsit. De afară părea că a fost supus unui tir intens cu tot felul de arme, de la mitraliere la proiectile de tanc. Aducea un pic cu Palatul Telefoanelor răvăşit de împuşcăturile din zilele Revoluţiei din 1989.  Înăuntru ne-a întâmpinat un recepţioner de hotel îmbrăcat ca într-un film din anii ’30. Ne-a spus că am intrat în Twilight Zone (Zona Crepusculară). Am stat la coadă vreo zece minute. A venit un alt recepţioner misterios şi ne-a urcat într-un lift. Înăuntru erau scaune. Ne-am aşezat şi ne-a spus să ne punem centurile de siguranţă.

Eram vreo 16 persoane în lift. ­S-au închis uşile. Liftul s-a prăbuşit în gol. Hotdogul cu muştar pe care l-am mâncat cu o oră în urmă mi-a ajuns în gât. Brusc, am urcat. Nu mai ţin minte distanţele. Liftul s-a oprit. S-au deschis uşile, iar pe culoarul hotelului bântuiau nişte fantome. Uşile s-au închis şi ne-am prăbuşit din nou. Apoi, tot mai rapid, au urmat căderi accelerate şi urcări în viteză. Când era gata să-mi pierd cunoştinţa, liftul s-a oprit. Recepţionerul din anii ’30 a intrat şi ne-a rugat să ne desfacem centurile. Mâinile îmi tremurau. Eram prea bătrân pentru chestia asta. Am plecat să mă dau în căluşei împreună cu fiica mea.

Topul atracţiilor

Cele mai interesante atracţii pentru Prichinei:

- Lumea păpuşilor – o călătorie cu o barcă pe un râu interior în care eşti întâmpinat de păpuşi dansatoare, îmbrăcate în costume care reprezintă toate regiunile Globului.
- Căluşeii – un carusel clasic aflat în mijlocul parcului.
- Dumbo, elefantul zburător – un carusel care se ridică şi coboară cu cabine în formă de Dumbo, celebrul elefant zburător.

Cele mai interesante atracţii pentru adulţi:

- Roller-coasterul Rock’n’Roll – pe o melodie de Alice Cooper eşti plimbat şi rostogolit cu o viteză ameţitoare.
- Twilight Zone – o cădere liberă cu liftul într-un hotel bântuit de fantome.
- Războiul Stelelor – un zbor prin Spaţiu, urmărit de navele Imperiului.

Cât costă trei zile de copilărie

- Biletele de avion Bucureşti-Paris pentru doi adulţi şi un copil: 450 de euro.
- Autobuzul  Disneyland de la aeroport până în parcul de distracţie: 30 euro de persoană dus-întors.
- Două nopţi de cazare cu mic dejun inclus la Disneyland Hotel în apropierea parcului: 600 de euro. În preţul cazării sunt incluse şi biletele de intrare în parc.
- Total costuri pentru trei persoane: 1.140 de euro, fără masă şi bani de cheltuială.
- 1.300 de euro e bugetul optim pentru o minivacanţă de trei zile la Disneyland.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite