Descendenţii rugby-ului

Sportul cu balonul oval a dat naştere unor variante care diferă prin reguli şi prin număr de jucători. Pe lista disciplinelor înrudite cu rugby-ul în XV se află fotbalul american, canadian, australian sau galic, dar şi versiunile în care numărul jucătorilor variază de la 7 la 13.

Legenda spune că rugby-ul a fost inventat în 1823. Atunci, în timpul unei partide de football-rugby (cele două sporturi de astăzi „convieţuiau“ într-unul singur), disputată în curtea colegiului din localitatea britanică Rugby, William Webb Ellis a alergat cu balonul în braţe spre linia de but adversă, sfidând astfel regulile din acele vremuri.

Devenit ulterior pastor, acel elev de origine galeză a fost socotit mai târziu drept inventator al sportului cu balonul oval. Paradoxal, Ellis a murit în 1872, în Franţa, fără a afla vreodată despre... invenţia sa - mormântul său a fost descoperit în urmă cu circa 40 de ani, la Menton, pe Coasta de Azur.

Sporturi cu buturi şi teren de ţintă

În timp, rugby-ul a dat naştere unor variante care astăzi pot fi socotite drept sporturi distincte, după cum urmează:

Fotbalul australian. A fost inventat în 1857, de Tom Wills, care studiase la Rugby.  Se desfăşoară pe un teren de cricket. Acesta are formă ovală, ca şi balonul. De dimensiuni mai mici, mingea trebuie trimisă cu piciorul, printre buturi (sunt câte patru de fiecare parte a terenului, faţă în faţă).

Fotbalul american. A apărut în 1882. Mult mai apropiat de rugby decât de soccer, are ca scop principal ducerea balonului oval în terenul de ţintă advers (touchdown sau eseu, echipa care îl reuşeşte primind şase puncte). În schimb, pasa înainte este permisă. O echipă are unsprezece jucători, aceştia purtând echipament special.

Fotbalul canadian. Nu diferă foarte mult de cel american. Balonul este oval, iar un meci durează tot 60 de minute. Numărul componenţilor unei echipe este însă de doisprezece.

Rugby în XIII. A apărut în 1895. Dorind să-şi recompenseze financiar jucătorii, lucru interzis în varianta în XV până în 1995, cluburile de rugby din nordul Angliei s-au rupt de Federaţia de la Londra, reducând numărul de jucători de la cincisprezece la treisprezece.

Varianta în 7 a devenit sport olimpic

Rugby în 7. Această variantă a fost inclusă în programul Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro, din 2016. Primul turneu s-a organizat în 1883, când un scoţian a avut ideea de a reduce timpul de joc de la 80 la 15 minute, precum şi numărul de jucători dintr-o echipă la şapte. Această variantă se joacă fie după regulile celei în XV, fie după cele din rugby-ul în XIII.

Touch Rugby. Regulile sale sunt mai apropiate de cele din varianta în XIII. Placajul nu este permis, un jucător fiind obligat să cedeze balonul în momentul în care este atins de un adversar.

Beach Rugby. Aşa cum îi spune şi numele, se desfăşoară pe plajă. O echipă este compusă din cinci jucători. Placajul este înlocuit printr-o atingere simultană a purtătorului de balon cu ambele mâini. Terenul de joc şi balonul sunt mai mici.

Handirugby. Este practicat de persoane cu dizabilităţi (în cărucioare cu rotile). A fost inventat în Canada, acum 32 de ani. Având caracter demonstrativ la Jocurile Paralimpice de la Sydney, el a intrat oficial în program la ediţia găzduită de Atena.

Rugby subacvatic. Se practică în bazin, de două echipe a câte şase jucători care poartă echipament de scufundare. Ei trebuie să ducă balonul, care este mai greu, într-un coş aflat pe fundul bazinului.

SnowK Ball. Variantă a rugby-ului ce se desfăşoară „patru contra patru“, pe o pârtie de schi, în pantă! Fiecare practicant poartă schiuri.

Varianta în XIII a apărut pentru a permite plata jucătorilor.

Rugby-ul se joacă şi sub apă, însă mingea are o formă rotundă.

În Touch Rugby nu sunt permise placajele, ci doar atingerea adversarului.

Rugby-ul pe plajă îi încântă deopotrivă pe cei mici, dar şi pe adulţi.