Îngerii păzitori

David Spriggs, un stomatolog scoţian pensionat, locuieşte de peste cinci ani în Cluj-Napoca. Bărbatul a scăpat de cancer de trei ori. S-a mutat definitiv în România în anul 2005, alături de nevasta sa, Joy, pentru a ajuta la integrarea în societate a copiilor neglijaţi sau orfani.

Spriggs e foarte fericit aici, mai ales acum, când priveşte înapoi, la cei cinci ani şi jumătate care au trecut de când a păşit pentru prima dată în România, la Cluj-Napoca.

„Nu ştiam nimic, pe nimeni, nici măcar limba română", îşi aminteşte David, în vârstă de 65 de ani. Mereu cu zâmbetul pe buze, el trăieşte într-un apartament aflat la etajul patru, în cartierul Gheorgheni, alături de soţia sa Joy, în vârstă de 61 de ani. Tot aici e şi „sala de clasă" în care cei doi soţi îi învaţă engleza pe copii.

Joy a învăţat cu greu limba română: „E foarte grea, dar gramatica e interesantă." Cei doi soţi au repus pe picioare 49 de tineri. Toni, unul dintre ei, a ajuns pe scenele de operă din Paris, iar un alt băiat se află acum la facultate în Scoţia. La vară, Bogdan Stănea, în vârstă de 31 de ani, va merge cu soţii Spriggs în Scoţia, unde va lucra două luni ca voluntar. Mihai Varză, un tânăr orfan în vârstă de 33 de ani, şi-a recăpătat speranţa în urmă cu aproape doi ani, în momentul în care i-a întâlnit pe soţii Spriggs. Mihai era pe atunci unul din zecile de orfani ai Centrului de Plasament „Sfântul Andrei", din localitatea clujeană Jucu, şi suferea pentru că avea un picior mai lung.

Nu putea să umble decât ajutat de două cârje. Asta până ce i-a cunoscut pe David şi Joy. Ei l-au ajutat financiar pentru operaţie şi au avut grijă de el şi după aceea. „Eu am crescut la casa de copii din Jucu şi m-am bucurat tare mult când i-am cunoscut. Îi ştiu din luna noiembrie a anului 2008. Ştiam ce fac şi am ajuns şi eu să îi cunosc. Au venit cu mine la spital ori de câte ori era nevoie, chiar ei mă duceau. 13 luni au fost alături de mine şi nu ştiu cum să le mulţumesc pentru asta", povesteşte tânărul. El a găsit, însă, o modalitate prin care să le mulţumească şi să le arate recunoştinţa.

„Am creat un covoraş, e realizat numai de mine", explică Mihai. A lucrat în domeniul confecţiilor, însă în prezent s-a pensionat pe caz de boală, până se va reface complet, întrucât în prezent umblă cu o tijă în picior. Primeşte o pensie modică, de 400 de lei pe lună, dar afecţiunea soţilor Spriggs înseamnă mult mai mult pentru el. „Sunt ca doi părinţi pentru mine", spune Mihai. David şi Joy l-au dus cu maşina la Braşov, pentru a-şi cunoaşte mama, internată într-un spital.

Lecţiile de viaţă

Tinerii sunt ajutaţi financiar de cei doi soţi prin intermediul fundaţiei Blythswood Care şi a unor sponsori scoţieni. Scoţienii îi învaţă să aibă curaj şi să fie oameni cu responsabilitate. Totodată, tinerii iau şi cursuri de limba engleză, acasă la soţii Spriggs. David spune că e foarte bucuros că-i poate învăţa pe tineri limba engleză: „Nu am predat niciodată engleză, deci vă daţi seama că nu suntem nişte profesori. Îi învăţăm, însă, limba noastră ca în familie."

Joy lucrează cu adolescenţii de trei ori pe săptămână, câte două ore pe zi, în cadrul serviciului social-comunitar Centrul de Zi „Sfânta Maria" din Cluj-Napoca, unde sunt îngrijiţi cei cu dizabilităţi intelectuale. În plus, amândoi lucrează cu tinerii de la Centrul Daniel din localitatea Floreşti, de lângă Cluj-Napoca, un centru de servicii sociale care oferă sprijinul pentru o viaţă independentă, printre care dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă şi integrarea socio-profesională a adolescenţilor care părăsesc instituţiile de protecţie.

Soţii Spriggs oferă tinerilor, prin intermediul Centrului Daniel, găzduire temporară, masă, un program bine structurat, suport emoţional, consiliere psihologică şi socială, informare, orientare profesională, integrare comunitară, dezvoltarea personalităţii, dar şi a abilităţilor prin muncă. Practic, tinerii învaţă aici să gătească, să renoveze o casă, participă la momente culturale şi recreative, dar sărbătoresc şi diverse evenimente împreună. Tinerii au ocazia de a locui aici timp de trei ani, după care sunt asistaţi încă şase luni, în vederea găsirii unei chirii după plecare.

Nu a claxonat niciodată până când a venit în România

În 2005, după ce s-a pensionat, David a început să se plictisească în ţara sa, până când cuvintele unei prietene au reprezentat semnul că o schimbare urmează să aibă loc. „O prietenă mi-a spus că trebuie să ajung într-un loc în afara Scoţiei, pe care nu îl cunosc şi în care nu am mai fost", povesteşte.

Mai multe coincidenţe au făcut ca oraşul Cluj-Napoca să-i stârnească curiozitatea, iar acum cinci ani s-a hotărât să se mute în România. „De când venim stăm în acelaşi apartament, pentru care plătim chirie. Ni l-a găsit o cunoştinţă din Cluj. Am primit exact ce ne doream. E superb, exact cum vroiam.. Sper să mai stăm aici mulţi ani, eu sunt foarte fericit. La început a fost dificil pentru noi, deoarece nu cunoşteam pe nimeni, nu ştiam limba şi cum să începem", povesteşte scoţianul. „Lucram zi de zi, de dimineaţa până seara. Mi-a plăcut să fiu stomatolog, dar sunt mai fericit acum, aici, în Cluj-Napoca.

Acum am o viaţă nouă", spune el. Cei doi soţi au patru copii, care au rămas în Scoţia. Ei au lăsat acolo şi cinci nepoţi, trei fete şi doi băieţi. Îşi văd rar familia, dar acum s-au angajat să susţină una mult mai mare: tinerii nevoiaşi pe care i-a ajutat şi cei pe care îi are încă în grijă. Unul dintre pereţii din camera sa e plin cu pozele lor. Deasupra unui monitor imens şi a unei canapele, zeci de ilustrate spun povestea scoţianului de la momentul sosirii în ţara noastră. „Ei sunt familia noastră din România", spune pensionarul. Luna aceasta, cei doi soţi au sărbătorit 38 de ani de căsătorie.

Lupta cu ameninţarea cancerului

David nu a fost mereu atât de fericit. Timp de zece ani, viaţa lui a fost măcinată de lupta cu ameninţarea cancerului. De trei ori l-a încercat boala: prima dată în 1988, când a avut cancer limfatic, a doua oară în 1996, când a dezvoltat un alt tip de cancer, care i s-a întins între inimă şi stern, iar ultima dată în 1998, când a suferit de cancer testicular. A supravieţuit tuturor încercărilor, iar acum încearcă să redea speranţa altora. David continuă să facă tratament, după ce a suferit mai multe operaţii. O dată la şase luni, el e trebuie să-şi ia medicamente din Scoţia. „Nu pot să aduc în România medicamentele în cantitate foarte mare, dar ceea ce reuşesc să introduc în ţară îmi ajunge pentru circa şase luni", ne-a povestit acesta.

În ciuda problemelor de sănătate, scoţianul nu pare să aibă mai mult de 50 de ani. Vioi, plin de energie şi volubil, el crede că motivul pentru care se manifestă astfel se datorează stilului de viaţă: „Lucrez cu tineri şi sunt mai mereu înconjurat de ei. Acest lucru te schimbă mult.".

Accident cu o maşină de Poliţie

Scoţienii sunt recunoscuţi pentru simţul umorului de care dau dovadă, iar Spriggs nu se dezminte. El povesteşte câteva din experienţele trăite în România. Majoritatea sunt legate de trafic: „În Scoţia eşti amendat dacă claxonezi fără un motiv întemeiat. Când am ajuns în România m-am speriat de câte claxoane auzeam. Să conduci aici e nebunie. Nu am claxonat niciodată până ce nu am ajuns în România", se amuză bărbatul. El spune că în traficul din ţara noastră e nevoie de două perechi de ochi. „Cu un ochi trebuie să te uiţi după Poliţie, cu unul la gropi, cu altul la trafic şi cu celălalt la pietoni", a completat acesta.

Mai mult decât atât, de când a venit în ţara noastră a condus peste 200.000 de kilometri. A avut un singur accident: „Mai demult am fost lovit uşor tocmai de o maşină a Poliţiei. Domnii au insistat să nu completez niciun formular şi să nu dau declaraţii şi mi-au oferit ei bani pentru repararea maşinii", îşi aminteşte David râzând. A acceptat şi a plecat mai departe, scăpând astfel de completarea hârţăgoriilor de care încearcă mai mereu să se ferească în ţara noastră. „E unul din lucrurile care-mi plac în România, că legea poate fi uneori ocolită", adaugă râzând.

Rătăcit în Bucureşti

David a venit şi în Capitală: „Eram la bordul unui Matiz când m-am aventurat prin Bucureşti. A fost o experienţă interesantă. El a reuşit să parcurgă mai multe străzi şi bulevarde în Capitală, până ce s-a pierdut pe o străduţă, în capătul căreia se afla un poliţist care dirija circulaţia. A oprit lângă agent şi l-a întrebat încotro să o ia pentru a ajunge la destinaţie, explicându-i amabil că s-a pierdut.

„A vorbit cu mine în engleză, frumos, dar am rămas foarte surprins când, în loc să îmi explice pe unde să o iau, m-a întrebat de unde vin. I-am spus că sunt din Cluj-Napoca, moment în care poliţistul se opreşte pentru câteva secunde, apoi se întoarce la mine şi-mi spune: «Domnule Spriggs, mai bine vă întoarceţi în Cluj-Napoca». E o experienţă care pe mine m-a surprins plăcut, zâmbesc ori de câte ori îmi amintesc de ea", povesteşte David. De atunci, a mai mers până la Timişoara, Oradea, Craiova şi Slatina şi a parcurs de câteva ori drumul până în Scoţia şi înapoi.

În Cluj-Napoca, Spriggs a fost impresionat de relaţiile dintre oamenii de aici şi şi-a făcut mulţi prieteni. „Pentru mine, Clujul înseamnă nu neapărat un oraş, ci oamenii din el", a spus Spriggs. A observat că „la Clujana e un dezastru" şi că „Floreştiul va avea multe probleme, deoarece a fost construit fără cap - întâi blocurile, apoi străzile şi magazinele", însă, cu toate acestea, îi place să se plimbe prin centrul istoric şi pentru el e un lucru special ca oraşul să fie mereu plin de studenţi.

Scoţianul spune că oraşul Cluj-Napoca s-a schimbat foarte mult în cei cinci ani de când stă şi el aici. „Nu existau mall-uri, nici atâtea străzi pietonale. Acum îmi place să ies să mă plimb prin centru. Ieşim destul de des şi în mall, la cumpărături", spune el.

Scoţia, ca România

Cel puţin din punct de vedere al reliefului şi al aşezărilor umane, cele două ţări se aseamănă foarte mult, crede David Spriggs. „Scoţia nu e diferită de România. Seamănă foarte mult, mai ales că şi acolo sunt munţi şi sate." Singurul lucru nefavorabil în Scoţia este vremea: „Foarte mult, prea mult plouă în Scoţia. Dar aici e mai mult decât bine. E atât de mult soare!".

În România a descoperit, însă, mult mai multe probleme, spune David referindu-se atât la săraci, cât şi la nevoile cetăţenilor. „Sunt multe probleme în România. Săracii sunt tot mai săraci, iar bogaţii sunt tot mai bogaţi. Cu toate acestea, am văzut că românii nu au grija banilor, nu ţin cont de ziua de mâine. Dacă au astăzi, 50 de lei îi cheltuie pe toţi, fără să se mai gândească ce vor face, ce vor mânca mâine", explică Spriggs.