Ce cadouri primesc profesorii din Europa

Dascălii din toate ţările europene s-au obişnuit să accepte mici daruri cu ocazia sărbătorilor, iar elevii care încalcă regula riscă să fie dezavantajaţi.

Asociaţia Profesorilor şi Lectorilor din Marea Britanie se declară îngrijorată de obiceiul părinţilor şi elevilor de a oferi cadouri profesorilor cu ocazia vacanţelor sau înaintea diverselor sărbători. Clasicul măr plasat pe catedră pentru profesorul iubit s-a dat de trei ori peste cap şi s-a transformat de-a lungul timpului în parfumuri, brăţări, ceasuri sau stilouri din ce în ce mai scumpe. Fenomenul este întâlnit atât în şcolile de stat, cât şi în cele particulare şi pare să fi devenit o normă în toată Europa, relatează BBC.

Părinţii au partea lor de vină, pentru că încearcă să ofere cadouri cât mai deosebite, în speranţa că le vor asigura copiilor un tratament preferenţial la şcoală. Din acest motiv, ei sunt în permanentă competiţie unii cu alţii şi, vrând-nevrând, supralicitează. Ecuaţia cadourilor este însă concepută de profesori. Un zâmbet uşor dispreţuitor, o oarecare grabă şi un dezinteres rău mascat sunt coeficienţi subtili care îl informează imediat pe un părinte atent că „ofranda" furnizată de el nu este corespunzătoare.

Un reporter de la BBC se întreba deunăzi dacă nu cumva, în ritmul acesta, profesorii vor ajunge să nu se mai mulţumească decât cu ceasuri Rolex sau stilouri Mont Blanc. Întrebarea care trebuie pusă este însă alta: în relaţia dintre un elev şi profesorul său poate un cadou să rămână doar o expresie a gratitudinii?

Părinţii se simt vinovaţi

Karen Pine, profesor de psihologie de la Universitatea Hartfordshire, îi acuză mai ales pe dascăli şi consideră că aceste cadouri sunt, fără îndoială, o formă de mită. „Cadoul implică un schimb de responsabilitate între profesor şi părintele care se simte vinovat pentru că nu are timp să-şi ajute copilul la rezolvarea temelor", explică Pine pentru BBC. „De regulă, cu cât valoarea cadoului e mai mare, cu atât sentimentul de vinovăţie este mai puternic. Profesorii cunosc acest mecanism pentru că ştiu pedagogie şi psihologie, şi, din punctul meu de vedere, sunt singurii vinovaţi", spune specialista britanică.

Neîndoielnic, sunt şi profesori care - deşi primesc cadouri - ar renunţa cu plăcere la ele, pentru că se simt jigniţi şi umiliţi de astfel de gesturi. „E greu să refuzi un părinte care se simte vinovat. El va găsi cu dibăcie argumente care să convingă şi dă asigurări că nu doreşte favoruri în schimbul cadoului, dar ambele părţi ştiu totodată că, acceptând darul, profesorul se obligă să-l protejeze pe cel mic", precizează Karen Pine.

La noi, „atenţii" mici şi dese

Cadourile încep să curgă, în România, încă din prima zi de şcoală. Se oferă mici atenţii profesorilor numai cu ocazii precise, dar acestea sunt destul de numeroase: la începutul anului şcolar, de Crăciun, de Revelion, de 1 şi 8 Martie, de Paşte şi la sfârşitul anului şcolar. Sunt însă mulţi care dau fuga cu câte o punguţă ori de câte ori e nevoie: la şedinţe, când cel mic ia o notă proastă sau pur şi simplu când au timp.

Alte forme de a „cotiza" pentru fericirea dascălilor sunt banii pentru „fondul clasei", pentru „protocolul necesar" cu ocazia examenelor sau pentru tradiţionalul banchet.