Zălăuanul Răzvan Florin Ciule, teologul în scaun cu rotile

Tânărul student în anul I la Teologie lucrează deja la a treia carte. Le vorbeşte tinerilor despre bucuria pe care o pot găsi în lucruri mărunte.


Răzvan este prima persoană pe care am auzit-o mulţumind lui Dumnzeu pentru „darul“ pe care l- a primit la naştere: tetrapareză spastică, o boală cruntă care l-a ţintuit pe viaţă în scaunul cu rotile. „Crucea mea este un dar primit de la Dumnezeu odată cu naşterea mea, tocmai pentru că m-a apropiat foarte mult de Cer şi m-a ajutat să văd lucrurile cu adevărat importante în viaţă“, afirmă tânărul de 21 ani.


S-a născut în apropierea sărbătorii creştine „Adormirea Maicii Domnului“ şi crede că ăsta a fost primul semn pentru calea pe care o urmează în viaţă. Vocaţia pentru preoţie a apărut din fragedă copilărie. „Mama a avut grijă să mă crească foarte aproape de Hristos.

Chemarea mea a survenit la vârsta de 10 ani, când am cunoscut o tânără care îşi făcea noviciatul aici la Zalău, la călugăriţele de la Sacro Cuore. Totodată, mă întorc cu recunoştinţă spre toţi cei ce mi-au fost profesori şi călăuze, în special d-na Ana Costruţ, Ghiran Victoria şi Pr. Radu Rus“, mărturiseşte Răzvan. Timp de un an i-a pus foarte multe întrebări legate de cele duhovniceşti.


Un elev de nota 10


Clasele I-XII le-a făcut la domiciliu, beneficiind de profesori pregătitori, conform legii. Acum este student în anul I la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, unde a intrat al şaptealea, cu bursă de studiu. Răzvan mărturiseşte că nu ştie însă dacă rânduielile bisericeşti îi permit să fie preot. 


Tot printre primii a intrat şi la Seminarul Ortodox din Zalău, chiar dacă a avut doar o lună la dispoziţie pentru pregătire. Firea lui sensibilă, extrem de sinceră, dar şi latura lui sociabilă i-au adus în jur foarte mulţi prieteni. Darul său este greu de trecut neobservat de cei din jur. O tipografie s-a oferit să-i publice prima carte „O viaţă închinată lui Hristos“, iar acum lucrează la alte două volume de proză şi versuri pe teme religioase.


În viaţa de zi cu zi încearcă să se descurce singur, dar şi să se facă folositor celor din jur. A doua pasiune, după religie, este informatica. Şi-a creat un blog personal (ciulerazvan.wordpress.com), unde scrie despre tineri şi pentru tineri. A creat pagina web a Seminarului Teologic din Zalău pe care o şi actualizează, fără a primi foloase materiale, iar acum lucrează la construcţia unui site pentru Catedrala episcopală „Sfânta Vinere” din municipiu.


Este voluntar la două organizaţii neguvernamentale din Zalău. În timpul liber care îi mai rămâne îi place să citească şi să vorbească pe messenger cu prietenii din toată ţara, fără de care, spune el, nu ştie cum i-ar fi viaţa pentru că îi sunt dragi cu toţii.

Ce-i place:

„Îmi place tot ce e frumos, bun şi folositor, iubesc pacea, prietenia şi iubirea. Îmi place să fac totul singur şi să fiu de folos celor din jur“, spune Răzvan .

Ce nu-i place:

„Nu îmi plac oamenii duplicitari, prefăcuţi şi mincinoşi. Consider că e mai bine să spui oamenilor ce simţi în faţă, dar, în general, sunt foarte tolerant cu cei din jur şi atunci nu mă prea plâng“, explică tânărul.


Întrebări şi răspunsuri:

Care este cel mai important sfat care l-ai da tinerilor?

R.C.: Sfattul pe care-l dau tinerilor este să fie ei înşişi, să nu se lase niciodată influenţaţi de cei din jur şi să rămână mereu alături de Dumnezeu, să nu se lase descurajaţi de încercările vieţii, să creadă cu tărie în visele şi dorinţele lor şi să pună un strop din fiinţa lor în tot ceea ce fac.

Cum vezi tu lumea de azi?

R.C.: Consider că lumea ar trebui să fie mai deschisă, mai sinceră şi să iubească mai mult. Să vadă viaţa la justa ei valoare, trecând peste problemele vremelnice ce uneori ne necăjesc. Viaţa e frumoasă, însă uneori noi uităm să ne bucurăm de ea şi atunci avem nevoie de modele de oameni care să ne aducă aminte. Şi cel mai desăvârşit model e Hristos.