Zalău: Fosta inspectoare ANAF Elena Plosca a fost condamnată definitiv pentru corupţie

Decizia definitivă a fost dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care menţine, astfel, hotărârea Curţii de Apel Cluj. Instanţa o condamnă pe Elena Plosca la trei ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere şi la restituirea sumei de 21.000 de lei luată ca mită chiar de la denunţători. Ea susţine că este nevinovată şi că banii respectivi  erau, de fapt, contravaloarea unei maşini pe care o vânduse denunţă

După aproape doi ani de la scandalul iscat în jurul inspectorului ANAF Elena Plosca, angajată  a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Sălaj – Direcţia de Control Fiscal, prinsă în flagrant de procurori în 14 august 2009 după ce primise de la un denunţător suma de 2.000 de euro, cazul a ajuns la o decizie definitivă. Ea a fost dată în 29 iunie de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi menţine, de fapt, hotărârea dată în luna mai de Curtea de Apel Cluj, în urma apelului formulat de inspectorul ANAF faţă de sentinţa dată, în octombire 2010, de Tribunal Sălaj: şase luni de închisoare cu executare pentru luare de mită şi trafic de influenţă.

Potrivit unui comunicat al DNA, fostul angajat ANAF a primit o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de cinci ani. În plus, decizia instanţei o obligă pe Elena Plosca să restituie denunţătorilor ei suma de 21.000 de lei, pe care femeia i-ar fi luat ca mită de la ei.

Filmul evenimentelor

Potrivit anchetatorilor, femeia a luat prima oară mită de la denunţători, administratorii unei societăţi comerc iale din judeţ, în 2007.”În cursul unui control efectuat la o societate comercială, a pretins şi primit pentru sine de la administratorii societăţii respective suma de 17.000 lei, pentru a le întocmi un proces verbal de control favorabil. În acelaşi context, inculpata a pretins şi primit de la cei doi administratori, denunţători în prezenta cauză, suma de 4.000 lei sub pretextul că o remite unui contabil pentru a le întocmi mai multe devize de lucrări, care ar fi fost necesare la întocmirea actului de control”, se arată într-un comunicat al DNA. Conform aceleiaşi surse, în perioada 27 iulie-14 august 2009, femeia a mai pretins de la cei doi denunţători o sumă de bani iniţial neprecizată, lăsându-i să creadă că va interveni pe lângă inspectori din cadrul DGFP Sălaj pentru ca aceştia din urmă să ignore amploarea eventualelor nereguli constatate la controlul pe care îl efectuau la societatea administrată de denunţători şi să aplice societăţii o amendă în cuantum mai redus decât prevedea legea.” La data de data de 14 august 2009, inculpata i-a comunicat unuia dintre denunţători suma pretinsă, şi anume 3.000 euro, susţinând că o va remite unuia dintre inspectori. La aceeaşi dată, inculpata Plosca Elena Liliana a fost prinsă în flagrant de procurori după ce a primit suma de 2.000 de euro de la unul din denunţători”, mai precizează anchetatorii. Ea afost trimisă în judecată de DNA  - Serviciul Teritorial Cluj în septembrie 2009 şi a petrecut trei luni şi jumătate în stare de arest preventiv.

Se declară nevinovată

De la începutul procesului şi până astăzi, Elena Plosca şi-a susţinut nevinovăţia. „Consider incorectă decizia Înaltei Curţi, întrucât nu am avut parte de un proces echitabil”, ne-a declarat, în exclusivitate, fostul inspector ANAF. Unul dintre argumentele sale este faptul că instanţa nu a ţinut cont de declaraţia unui martor „important”, care putea să confirme declaraţia ei, şi anume că suma primită la flagrant era, de fapt, avansul pentru o maşină pe care ea voia să o vândă (un Fiat Punto). „Martorul a fost disjuns şi cercetat de Poliţie. Chiar dacă i s-a dat NUP, nu s-a ţinut cont de declaraţia lui”, precizează ea. Un alt martor, despe care Elena spune că „ştia că cei doi denunţători nu mi-au dat suma de 4.000 de lei pentru devize”, a refuzat să mai facă vreo declaraţie după ce – susţine ea – s-au făcut presiuni asupra lui. În plus, sunt contradicţii în declaraţiile celor doi denunţători, iar înregistrările care au stat la baza acuzării ei nu ar fi trebuie să fie luate în considerare, întrucât în România nu există standarde care să determine dacă o înregistrare este autentică sau nu. „Mai mult, la ultima interceptare, de la aşa-zisul flagrant, unul dintre cei doi, deşi ştia că este înregistrat, nu a zis nimic din care să rezulte că îmi dă banii pentru a-i da colegului meu ca mită, ci pentru maşină. Ba chiar a semnat contractul de vânzare – cumpărare”, declară ea.

 Merge la CEDO

Pentru a-şi dovedi nevinovăţia, Elena este dispusă să meargă până în pânzele albe. „Voi face plângere la CEDO. Sper să se revizuiască, astfel, dosarul. Dacă nu, am să cer în ţară revizuirea dosarului. Atâta timp cât există acuzare, ar trebui să existe şi dreptul la apărare. Iar mie mi s-a refuzat acest drept”, declară ea.