Teodora Ciobanca a vândut tablouri în colecţii private din toată lumea

Deşi nu are încă 30 de ani, Teodora se poate mândri că a vândut până acum zeci de tablouri. Cel mai scump, un portret, l-a dat pentru preţul–record pentru un artist tânăr de 5.000 de euro.

Provine din una dintre cele mai bogate familii din oraş şi admite că asta a ajutat-o foarte mult în momentul în care s-a decis să devină artistă. „Oricât ai munci, arta nu-ţi dă de mâncare. Asta e realitatea în România în momentul actual“, spune Teodora, precizând că fără sprijinul necondiţionat al părinţilor, inclusiv financiar, n-ar fi putut să facă ceea ce-i place cel mai mult pe lumea asta: să picteze.


Pictura a atras-o încă din şcoala gimnazială, aşa că a urmat cursurile Şcolii cu Program de Artă (actualul Liceu de Artă), iar mai târziu a fost admisă la clasa de arte plastice de la Colegiul Naţional „Silvania“. A urmat apoi Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu“ din Cluj Napoca. Teodora spune că a făcut primele lucrări cu adevărat reuşite abia după ce şi-a terminat şi masterul în pictură: „Abia atunci am avut libertate deplină să fac ceea ce vreau, pentru că nu mai stătea niciun profesor în spatele meu să-mi spună cum să pictez“.


Iar ceea ce a vrut să facă ea a plăcut, se pare, şi altora, pentru că a reuşit să vândă zeci de tablouri, care sunt acum, după cum povesteşte Teodora, „în colecţii private din toată lumea, de la Japonia, la America, Anglia şi multe alte ţări“ . Unul dintre tablouri, un portret, l-a vândut cu 5.000 de euro. Printre cei care îi apreciază arta se numără şi un diplomat american, care a invitat-o în Washington pentru a face un portret cu el şi cu soţia sa, după modelul portretului făcut de Teodora părinţilor ei.


Experienţa pariziană


Dragostea a dus-o pe Teodora în urmă cu şase ani în Paris, acolo unde o aştepta cel ce îi era iubit încă de pe vremea studenţiei şi cel care îi va fi, în curând, soţ: Cosmin. De atunci îşi împarte viaţa între „oraşul luminilor“ şi Zalău. La Paris a dus dragostea ei pentru pictură, concretizată în două expoziţii personale, una în Paris şi alta într-un orăşel din apropiere, Trois. De la Paris a adus preocuparea francezilor, a franţuzoaicelor în special, pentru frumos, materializată într-un salon de înfrumuseţare. „Am vrut chiar să aduc un stilist din Paris, dar în aceste vremuri nu am fi reuşit să dăm randament. Lumea, neavând bani, se aranjează acasă, deşi costurile la salon sunt chiar mici“, povesteşte ea.

Ce-i place:
Fiind artistă, îi place, firesc, frumosul. Îi place şi natura, dar şi oamenii, în general. „Având cunoştinţe de desen, pot să afirm fără teama de a greşi că nu există oameni urâţi. Toţi au câte o calitate“, spune artista.
Ce nu-i place:
Nu-i place că ziua are numai 24 de ore. „Aş vrea ca o zi să ţină cel puţin o săptămână, pentru că eu sunt o persoană care fac numai ceea ce-mi place. Iar dacă-mi place ceva, nu mai contează nimic, nici măcar timpul“, explică Teodora.

Întrebări şi răspunsuri


Cum te vezi în viitor?


În primul rând, căsătorită, pentru că peste câteva zile voi avea nunta planificată de nu mai puţin de şapte ani. După aceea, voi vedea. Nu ştiu în ce măsură căsătoria îmi va influenţa pictura.


În afară de pictură, ce ţi-ar plăcea să mai faci?


Mă atrage mult şi partea de amenajări interioare şi exterioare. De altfel, am şi lucrat la câteva proiecte de acest gen, pentru familie deocamdată, dar cred că am un talent în această direcţie.