Sepsi Jozsef, sculptorul care s-a lipit de Zalău

Şincai, Pop de Băseşti, Deleu, Şaguna sau Eminescu sunt doar câţiva dintre „copiii” săi, împotriva cărora „s-a războit“ destul de mult, dar pe care i-a regretat de fiecare dată când au plecat din atelier.

În clasa a IV-a, învăţătoarea a venit la părinţii săi acasă pentru a le spune cât de frumos „roizoleşte” fiul lor şi că ar trebui să studieze artele plastice. „Ai mei erau oameni simpli, nu s-ar fi gândit niciodată singuri la aşa ceva”, spune sculptorul Sepsi Jozsef. Şi aşa a început clasa a cincea la profil de arte la Satu Mare, după care nu s-a mai abătut niciodată de la acest drum.

Repartizat la Zalău

În urmă cu trei decenii s-a „lipit” de Zalău, unde, apreciază el, şi-a primit cuminte repartiţia. „Ne-au speriat atunci că, dacă refuzăm repartiţia, va trebui să plătim şcolarizarea. Aşa că am acceptat”. De atunci n-a mai părăsit nici oraşul, nici cariera didactică. Ba chiar, prin anii ’90, a înfiinţat cu prietenul său, pictorul Szabo Vilmos, clasele de arte de la Liceul Teoretic Zalău.

Prima lucrare de sculptor pe care a realizat-o în Sălaj a fost bustul lui Gheorghe Şincai de la Bobota, în 1989. „Au urmat nişte decenii prodigioase“, afirmă Sepsi Jozsef. Au urma busturile lui Gheorghe Pop de Băseşti, Victor Deleu, Andrei Şaguna şi Mihai Eminescu, pentru a aminti doar pe câteva dintre ele.
„Pe toate le consider copiii mei. Deşi mă războiesc destul de mult cu câte o lucrare, îmi pare rău când iese din atelier”, declară sculptorul. Mai ales că nu crede că în sculptură se poate realiza spontan o lucrare, mai ales dacă artistul vrea ca aceasta să aibă calităţi estetice. În consecinţă, depune eforturi la fel de mari şi pentru lucrările mici, cât şi pentru arta „mare” – monumente ale eroilor, lucrări cu caracter religios.

„Cel mai frumos peşte de la piaţa de iepuri”

Sepsi Jozsef, singurul profesor de sculptură din judeţ susţine că, dacă n-ar avea familia, ar avea curajul să fie liber-profesionist şi ar putea trăi din asta, mai ales că este „cel mai frumos peşte de la piaţa de iepuri“. „Dar nu din creaţia pură, ci din ramuri mult mai pragmatice“, explică el. Cu toate că i-ar plăcea să aibă timpul pentru a-şi materializa ideile artistice, comenzile îi ocupă prea mult timp.
La atelier spune că merge ca la un serviciu. Şi de multe ori, la şcoală merge direct de la cursuri. „În timpul vacanţei e plăcut să ştiu că n-am nicio altă grijă decât atelierul”, mai spune profesorul Sepsi.

Întrebări şi răspunsuri

Ce tehnică de lucru vă este mai apropiată?

S.J.: Prefer modelajul, fie în ipsos, fie în beton sau piatră artificială, pentru că nu te încorsetează. Modelajul îţi permite să adaugi, să redai mai expresiv şi mai natural detalii. Pe când piatra sau lemnul nu. Deşi înţelesul sculpturii tocmai de acolo vine, de la a scoate la iveală subiectul din materia brută, îndepărtând surplusul.

Care sunt artiştii care vă plac, care v-au inspirat sau i-aţi considerat modele?

S.J.: Îmi plac mult Alberto Giacometti, Giacomo Manzu, Antoaine Bourdelle. EI mai mult decât Rodin. Poate să spună cineva că nu-i place Brâncuşi?! Însă ca şi desen nu-mi place deloc, elevilor mei nu le-aş permite asemenea schiţe şi crochiuri.

Ce-i place

Să întâlnească oameni cu care poate schimba idei, să deschidă dialoguri interesante. Atât cât îi permite timpul, una din ocupaţiile favorite este lectura. Sculptorul afirmă că rareori a avut ocazia să planteze ceva, dar că a simţit o mare mândrie când, odată, a văzut răsărind seminţele puse de el.

Ce nu-i place

Nu-i plac situaţiile care deranjează. „Nu mă gândesc neapărat la persoana mea, ci la mai multe pături sociale. Cum ar fi, de exemplu, un guvern ca acesta. De asemenea, nu-mi place lumea ultramaterializată, care are un efect asupra noastră ca indivizi şi distruge societăţile”, adaugă Sepsi.