Rodica Marian, sprijinul persoanelor cu handicap din Sălaj

Preşedinta Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România a avut-o ca model pe scriitoarea franceză Marguerite Duras, care şi-a pus tot sufletul pentru a-i ajuta pe indonezieni în lupta cu inundaţiile devastatoare.

În aprilie 1990, Rodica Marian a înfiinţat asociaţia Societatea Handicapaţilor Zalău (SHZ), ea însăşi fiind una dintre persoanele care au avut de suferit de pe urma unei dizabilităţi. La început, asociaţia avea filiale în judeţ, dar funcţionarea era mai dificilă în acea formulă, aşa că asocierea a primit un caracter judeţean. În ultimii patru ani, ea a condus şi Asociaţia Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România.

„Am înfiinţat asociaţia imediat după Revoluţie, numai atunci am avut dreptul de asociere”, explică preşedinta SHZ. Timp de 10 ani, până la pensionarea ei, a dus în paralel munca de profesoară cu activitatea asociaţiei. „A fost perioada cea mai dificilă pentru asociaţie. Trebuia să mergem la fel de fel de cursuri, în consecinţă lipseam mult şi de la şcoală. Dar atunci am pus bazele multor relaţii care ne-au ajutat în proiectele pe care le-am realizat ulterior, cum este şi Centrul de Integrare prin Terapie Ocupaţională”, îşi aminteşte Rodica Marian.

Pentru întreaga comunitate

A impelementat patru proiecte PHARE, din fondurile europene de preaderare şi multe altele prin programele Ambasadei Statelor Unite – cum ar fi Grasp şi USAID – sau ale fundaţiilor olandeze. „Dutch Foundation ne-a finanţat patru proiecte, lucru nemaiîntâlnit în România ca o organizaţie să beneficieze de atâtea finanţări”, susţine Rodica. Ea crede că finanţatorilor li s-au părut interesante şi utile temele de proiect; au fost realizate sălile de fitness şi spaţiul rezidenţial pentru tinerii beneficiari care vin de la ţară.

Rezultatele muncii sale nu sunt doar în beneficiul persoanelor cu dizabilităţi, ci şi în folosul restului comunităţii. De exemplu, spune ea, din colaborarea cu Ateliere fără Frontiere Franţa a rezultat un parc de joacă pentru cartierul unde este situat Centrul de Integrare prin Terapie Ocupaţională, un teatru de vară, un teren de minifotbal şi un spaţiu de joacă reamenajat pentru Grădiniţa nr. 1.

Inspiraţie: Franţa şi Marguerite Duras

Absolventă a Institutului Pedagogic din Oradea, secţia de română-franceză, Rodica Marian nu a reuşit să găsească un post din cauza handicapului pe care-l avea. Atunci s-a decis să se înscrie la facultatea de litere la Cluj, spune ea.

După aceea s-a întors în Zalău, unde a predat limba franceză la mai toate şcolile din oraş: „Am făcut un periplu pe la şcolile din oraş, fiind puţin pedepsită pentru că mergeam des în Franţa. Mă plimbau aşa mult, pentru ca să mă împiedice să răspândesc idei subversive”, afirmă profesoara pensionată. Ca profesoară de franceză i se părea firesc să călătorească în Franţa; mai ales că era ţara de origine a scriitoarei Marguerite Duras – subiectul tezei de licenţă a Rodicăi. „Mi-a plăcut mult lupta şi abnegaţia ei, mai ales în perioada din Indonezia, unde apa venea şi mătura tot. M-a impresionat foarte mult romanul ei «Baraj contra Pacificului»”, spune preşedinta Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România.

Ce-i place?

„Ca să încep de la mare la mic, îmi place natura. Şi florile, să le îngrijesc şi să le cultiv, pe cât pot. Îmi place să lucrez cu oamenii”, spune Rodica. Admiră şi respectă strădania, onestitatea, gândul bun pentru aproape şi creativitatea.

Ce nu-i place?

Detestă ignoranţa, interesul, falsitatea şi pe undeva neîncrederea. A constatat cu dezamăgire că, uneori, tocmai cei care au avut de profitat de pe urma ajutorului acordat sunt capabili să lovească cel mai rău.

Întrebare şi răspuns

Cum a fost la începuturi, au avut rezerve beneficiarii în a vi se adresa?

R.M.: Au venit cu încredere, poate chiar cu prea multă încredere, prea multe aşteptări, fiindcă era o perioadă optimistă, în general. Iar noi aveam foarte multe de făcut şi de învăţat din mers: am avut de făcut legi, statistici, recenzarea persoanelor cu handicap şi evaluarea nevoilor acestora. A fost bine că au venit şi străinii, nu doar ca să ne aducă ajutoare; ne-au şi învăţat cum să facem.