Portret/ Alexandra Roşu: „Publicitatea manipulează consumatorul“
0
Cadru universitar la Universitatea „Vasile Goldiş” Arad, sucursala din Zalău, tânăra de numai 28 de ani, Alexandra Roşu, pune suflet în tot ce face şi îi învaţă şi pe ceilalţi ceea ce ştie ea.
Alexandra s-a simţit mereu atrasă de învăţământ, mai ales că şi mama ei a fost cadru didactic. Şi şi-a dorit mereu să ajungă să predea. Foarte curând a constatat că predarea este vocaţia ei. A simţit cel mai mult acest lucru în momentul în care a făcut o pauză de un an, în care a ştiut că ceva în interiorul ei lipseşte. Acuma poate spune că este împlinită.
„Lucrul cel mai important pentru orice om este să simtă că a realizat ceva. Pentru mine este extrem de important să ştiu că am dat cuiva o bucăţică din mine, că anii mei de studiu şi de muncă pot fi benefici pentru cineva. Cred că este esenţial să putem da mai departe ceea ce am primit. După părerea mea, scopul vieţii unui om este acela de a împărtăşi bunătatea, cunoştinţele, sufletul cu ceilalţi, cu cei apropiaţi”, spune Alexandra.
Vrea să acumuleze mult, ca să poată oferi mult
Pentru ea, cei apropiaţi nu sunt doar familia şi prietenii, ci studenţii ei. E de părere că studenţii trebuie să se simtă bine la şcoală, să plece de acolo cu puţin mai mult decât au aveau când au venit, puţin care, spune ea, valorează foarte mult: o lecţie de viaţă.
„A fost o cultură de viaţă pe care am învăţat-o aici, la universitate. Cu nici o altă preocupare nu m-aş fi simţit atât de împlinită. Învăţ şi eu de la colegii mei, mă duc mereu la cursurile lor când am timp. Vreau să acumulez foarte mult, dar vreau şi să ofer”, spune Alexandra.
A învăţat din munca sa
Când a lucrat în afara sistemului de învăţământ, ca reprezentant de vânzări la o firmă, şi-a putut pune în valoare cunoştinţele dobândite la prima facultate. A fost o muncă datorită căreia a devenit mai responsabilă. Şi-a dat seama că nu este suficient să fii inteligent, ci este mult mai important să poţi interacţiona cu cei din jur şi, prin asta, să poţi vedea în ei nu potenţiale surse de venit pentru tine sau pentru firmă, ci potenţiali prieteni. Oameni cu care să te poţi bucura la fiecare contract semnat sau la fiecare comandă.
Crede că numai aşa poţi avea succes cu adevărat: atunci când atât tu cât şi celălalt au de câştigat, şi când fiecare rămâne cu sentimentul că a obţinut ceva suplimentar: un prieten.
Ce îi place
Sinceritatea şi onestitatea. Îi place să aibă prieteni, nu mulţi, dar să se poată baza pe ei. Îi place să citească o carte bună, chiar şi când este foarte obosită. Adoră să interacţioneze cu cei din jur, să le transmită o stare pozitivă, precum şi informaţii cu care să rămână şi să-i ajute, atât profesional, dar şi în viaţă.
Ce nu îi place
Ipocrizia. Asociază ipocrizia cu publicitatea care nu e onestă în mesajele transmise prin suporturile tradiţionale şi moderne. Urăşte faptul că tehnica de calcul (calculatorul) a devenit mai important decât omul, decât prietenul. Nu-i place că lumea a început să se virtualizeze, să-i facă prieteni virtuali în detrimentul celor reali. „Acest lucru ne minimalizează atuurile reale, înfăţişarea reală, calităţile vizuale umane”. Nu-i place că televiziunea încurajează nişte comportamente sau stiluri de viaţă care nu fac decât să creeze nişte iluzii la nivelul persoanelor de rând.
Întrebări şi răspunsuri
Ce părere ai despre concurenţa pe piaţă?
A.R.: Am învăţat un lucru important: concurenţa e benefică pe piaţă, indiferent de domeniul de activitate, dar te obligă extrem de mult. Iar prima condiţie pe care o pune este umanismul.
Cum te poţi ocupa cu nişte elemente atât de „aride”, ca piaţa şi marketingul?
A.R.: Tocmai prin prisma umanismului îmi dau seama de nişte lucruri. Şi anume că marketingul a ajuns foarte mult în sus, dar a uitat de unde a plecat: de la client. Trebuie să redevină etic, moral, să se întoarcă de unde a plecat. La fel şi publicitatea: a deviat de la sensul ei primar: acela de a face cunoscute un produs, o firmă. Acum doar manipulează consumatorul, ceea ce este rău.
Se încarcă comentariile...
