Portret: Maria Porumb - Autoexigentă. Exigentă. Principială. Perfecţionistă

Iniţiatoare a cunoscutului cor „Gloria Dei“, Maria Porumb şi-a dedicat 40 de ani din viaţă cântului coral şi şcolii. Corul a împlinit anul acesta 21 de ani.

A avut o pasiune pentru muzică încă din şcoala elementară. Chiar şi atunci organiza grupuri corale cu colegii de clasă, la Casa Pionierilor şi la Biserica Turda Veche, unde fraţii săi, care cântau la bas, erau renumiţi. Spune că în familia ei se cânta pe mai multe voci, iar sărbătorile şi zilele de naştere erau un prilej de bucurie şi de cântec. A urmat Liceul Pedagogic, în Cluj Napoca, iar la Conservator a învăţat să dirijeze. A fost mulţi ani director al Şcolii generale numărul 6 din Zalău, devenită „Mihai Eminescu“.

Un om împlinit

În 1981, profesoara Maria Porumb a fost decorată cu medalia „Meritul cultural“, clasa I, prin decret de stat.

Dar spune că, totuşi, cea mai mare bucurie a sa este să cânte în biserică şi pe scenă alături de coriştii ei. „Mi-am pus talentul, atât cât mi l-a dat Dumnezeu, în slujba semenilor, lucrând onest, cu toate vârstele, de la cei mici până la cei cărunţi. Am fost autoexigentă, exigentă, principială, perfecţionistă“, povesteşte Maria Porumb, adăugând că deşi are rezerve în ceea ce priveşte ritmul vieţii de acum, se simte un om împlinit.

„Voces Primavera“ şi „Gloria Dei“

A muncit 40 de ani învăţământ, iar după decembrie 1989 şi până în 2002 a activat în cadrul Inspectoratului Şcolar Sălaj, poziţie din care a iniţiat şi organizat festivalul pentru copii „Voces Primavera“ şi corul „Gloria Dei“, ambele în anul 1990.

După pensionare, a mai fost chemată să lucreze în învăţământ pentru încă şapte ani. „Copiilor care au trecut prin mâna mea le-am oferit ceea ce aveam de oferit din suflet. Ei mi-au simţit dragostea şi am reuşit în acest fel să le fac şi educaţie muzicală şi moral-religioasă. Cântam rugăciuni la intrarea în clasă. Cred că acum suntem deficitari în acest sens. Ne declarăm creştini, dar e o discrepanţă mare între ceea ce declarăm şi ceea ce facem“, mai spune ea.

„Copiii care nu cântă sunt mai săraci”

Spune că-i place foarte mult să lucreze cu oamenii, deşi nu este foarte uşor. Festivalul „Voces Primavera“ a dorit să fie o şansă pentru copiii talentaţi de a se afirma şi a-şi manifesta talentul. „În timpul comunismului aveam festivalul «Cântarea României», un cadru în care copiii puteau să cânte şi să se afirme. Am instituit «Voces Primavera» din acelaşi motiv, pentru că eu consider că doar o dată îţi trăieşti copilăria, iar dacă nu le oferi copiilor şanse să se manifeste, după aceea e prea târziu. Din aceste motive, eu cred că, totuşi, copiii care nu cântă sunt mult mai săraci“, a mai spus Maria Porumb.

Ce îi place.

Spune că îi place să asculte muzică bună, de orice fel, pe lângă cea clasică şi preclasică, dar nu la prea mulţi decibeli. În nici un caz manele, despre care spune că sunt sub-artă, kitsch. Îi plac copiii, florile, cărţile. Spune că, având dragoste şi înţelepciune, poţi modela copiii ca pe o plastilină, pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu şi oamenilor

Ce nu îi place.

Spune că are încredere în oameni, dar nu-i plac cei prefăcuţi, ipocriţi şi care nu-şi respectă cuvântul dat. Se teme de cei care n-au frică de Dumnezeu. „Nu-mi place că nu suntem civilizaţi, nu-mi plac asperităţile în comportament, necinstea este un capitol grav. Avem atâta falsitate în jurul nostru. Am întârziat la ora istoriei“, susţine profesoara.

Întrebare şi răspuns.

Ce vă gândiţi să faceţi în următorii ani?

M.P.: Proiecte de viitor? Ce-ar putea fi la vârsta mea? Cât timp voi avea sănătate, voi continua activitatea coral-religioasă şi, împreună cu bunii mei corişti Îl vom lăuda pe Dumnezeu pentru bunătatea Lui, că ne rabdă pe toţi, buni şi răi, ne dăruieşte la toţi raza de soare, ne dă timp de întoarcere la cele bune.

Corul „Gloria Dei“ are o existenţă lungă şi se află la apogeu. Care este secretul?

M.P.: Da, am împlinit 21 de ani de existenţă. Anul trecut, când am sărbătorit 20 de ani, am scos un volum în care am inclus multe păreri şi aprecieri la adresa corului. Dacă vom ajunge şi la 25 de ani, vom scrie o carte. Deviza noastră este: „Cântă şi mergi mai departe. Dumnezeu este la capătul drumului“.