Paula Puşcaş restaurează centrul vechi al Bucureştiului

Deşi nu se consideră încă suficient de „coaptă” pentru a fi artist plastic, are cu siguranţă „mână bună” şi ochi pentru artă. Acum restaurează clădiri din centrul vechi al Bucureştiului.

Până de curând, exerciţiile estetice ale Paulei Puşcaş se puteau întâlni aproape în fiecare local nou deschis în Zalău. „Am făcut amenajări interioare, nu m-am prea îndeletnicit cu cele de exterior. Restaurarea a venit pe parcurs. Mi-a venit ideea şi m-am interesat ce cursuri trebuie să fac pentru a mă ocupa de asta, cu toate că, practic, ştiam să lucrez încă din facultate”, explică tânăra artistă.

Tocmai a terminat brâul ornamental al unei case din 1900, aflată într-o zonă protejată a Bucureştiului. Se poate spune că Paula este una dintre persoanele care contribuie la renaşterea vechii capitale, ea ocupându-se de restaurări de case vechi din zone celebre ale Bucureştiului de altădată: Şelari, Lipscani, Mântuleasa.

„Am intrat într-o comunitate de greci, ai căror părinţi sau bunici s-au stabilit aici, iar de curând şi-au redobândit casele. Am făcut o lucrare, după care, din vorbă în vorbă, am primit comenzi de la mai mulţi clienţi”, explică Paula. În multe din aceste lucrări l-a avut drept colaborator pe Michel Balint, un la fel de tânăr restaurator din Şimleu Silvaniei.

În Zalău, ea a lucrat la restaurarea corpului A din clădirea „Transilvania” şi a Cazinoului Chios din Cluj-Napoca. Tot mâna ei este responsabilă pentru decoraţiunile mai multor localuri din Zalău, de la cofetării la hoteluri.

Dezamăgită de sistem

Imediat după terminarea facultăţii, Paula a intrat în învăţământ şi a profesat timp de şase ani. „Mi-au plăcut copiii, dar sistemul e un dezastru. A fost cel mai prost teatru în care mi-a fost dat să joc”, îşi aminteşte artista. Ea a păstrat legătura cu foştii elevi, iar de-a lungul timpului relaţiile lor s-au transformat în colaborări frumoase. Adrian Hunyadi, Ionuţ Mureşan, Oana Vaida şi Laura Giurgiu sunt doar câţiva dintre tinerii săi colaboratori.

Tot dintr-o dezamăgire s-a născut şi Asociaţia „Atelier Z”, înfiinţată de Paula şi de alţi doi artişti, Flavius Lucăcel şi Ionuţ Onuţan: „Exista o filială micuţă a «Uniunii Artiştilor Plastici», pentru Cluj, Bistriţa şi Sălaj, dar mi se părea o instituţie care nu prea funcţiona. Nici nu ştiu dacă între timp nu a fost înghiţită de «Uniunea» mare. Am considerat că ar fi mai bine să ne organizăm pentru a avea acces la fonduri pentru proiecte culturale, să participăm la festivaluri şi să luăm contact cu artiştii”, spune Paula Puşcaş. După ce s-au constituit ca persoană juridică, peste 30 de artişti din judeţ au aderat la asociaţie.

Ce-i place?

"Chestia cu hobby-urile nu prea funcţionează la mine, pentru că îmi place atât de mult ceea ce fac, încât nu mai am nevoie de altceva. Pescuitul poate fi considerat un hobby, cam acesta ar fi singurul, doar că nu prea am timp”, mărturiseşte Paula. Îşi doreşte să vadă oameni muncind cu dedicaţie.

Ce nu-i place?

Nu suportă lipsa unor criterii valorice, fenomen de amploare în zilele noastre. De asemenea, nu-i sunt deloc confortabile instabilitatea şi incertitudinea. „Doar sunt femeie”, spune ea, zâmbind.

Întrebare şi răspuns

Stil comercial sau ermetism în artă?

P.P.: În primul rând, nu consider că am lucrări de artă. Restaurarea e un soi de soră vitregă a artelor. Dar e clar că trebuie să ai mână. Cred că, pentru a face cu adevărat artă, ai nevoie de o anumită maturitate, trebuie să te „coci“, iar eu poate nu am ajuns încă la „rumeneala“ necesară. Am fost chemată la tot felul de tabere, dar nu-mi permit să-mi ies din ritm pentru a mă manifesta ca artist plastic. Din păcate, nu mă scald în bani făcând munca aceasta şi nici nu mă întreţine nimeni.