PORTRET: Liviu Baidoc – “Privesc viaţa ca pe o piesă de teatru”

A predat în Secuime, în Caraş Severin şi în Zalău lăsându-şi amprenta asupra a sute de elevi cărora le-a fost mai mult decât un simplu profesor. Astăzi, Liviu Baidoc este unul dintre puţinii dascăli care face voluntariat şi meditează elevi la Istorie, în cadrul unui proiect susţinut de Episcopia Ortodoxă a Sălajului.

Liviu Baidoc a însemnat pentru sute de elevi profesorul complet. Omul care a stat alături de copii şi după orele de curs, un sfătuitor şi un prieten a cărui mod sănătos de a gândi a devenit model.

Amintiri din epoca de aur

Cariera didactică a profesorului sălăjean a început în Dognecea, lângă Caraş Severin, unde Liviu Baidoc spune că s-a convins pe pielea lui de mizeriile comunismului. “Trăiam şi predam într-o zonă industrializată, în care oamenii o duceau extrem de greu. Mi-am dat seama acolo de corupţia şi de ineficienţa sistemului. Totul se rezuma la pile şi la relaţii, “omul nou comunist” era o alcătuire ciudată, lipsită de demnitate şi total debusolată. Cu toate astea, acestea sunt cele mai frumoase amintiri din activitatea mea. Atunci am reuşit să fac din elevi cărora nu li se dădea nicio şansă, premianţii clasei. Pentru că, împreună cu ei, fentam regimul şi rigorile lui. În orele de Educaţie Cetăţenească eu continuam să predau istorie, dar o istorie neoficială, care nu mergea pe linia impusă de partid”, îşi aminteşte dascălul sălăjean.

Dascăl român în Secuime

Ultimii ani ai comunismului l-au prins pe Liviu Baidoc în Secuime, în satul Belin, de lângă Baraolt. Pentru că i-a cunoscut îndeaproape pe secui, istoricul susţine că toată tevatura festivisto-patriotardă care ni se serveşte şi astăzi în mass-media e foarte departe de adevăr. “Scârba faţă de comunişti era comună şi secuilor şi românilor. Nu aveam niciun motiv să ne urâm între noi. Mâncam aceeaşi pâine la cartelă şi beam acelaşi nechezol dimineaţa. Diferenţele au existat şi există doar în capul unor exaltaţi”, mai spune Baidoc.

Voluntariat alături de Biserică

După 1990, Liviu Baidoc s-a întors în judeţul natal şi a predat la mai multe licee din Zalău, azi fiind profesor la Grup Şcolar “Voievod Gelu”.

Dar programul dascălului de istorie nu se încheie după orele de curs. “Împreună cu alţi colegi, la iniţiativa preotului Ioan Ghiurco, ajutăm elevii de clasa a XII-a de la liceele din Zalău să se pregătească pentru bacalaureat. Aceste câteva ore petrecute cu copiii, la biserica Sfânta Vineri le privesc şi ca pe un beneficiu personal. Pentru că acolo, în fiecare seară de luni întâlnesc elevi care vor şi se străduiesc să înveţe. Iar asta mă obligă şi pe mine să mă pregătesc constant, pentru că nu mi-aş dori să le înşel aşteptările”, declară Liviu Baidoc.

Profil

Născut. 16 ianuarie 1961,  Crasna, judeţul Sălaj.
Studii. Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca (1985)
Familie. Căsătorit, două fete.

Ce-i place?

Lectura şi scrisul sunt pasiunile profesorului de istorie, precum şi călătoriile. Lui Liviu Baidoc îi place să viziteze Italia, pentru că, susţine el, “în această ţară întâlnesc istoria în toate etapele ei, de la fenicieni, până la Napoleon”.

Ce nu-i place?

Ironic, Liviu Baidoc spune că nu există nimic care să nu-i placă. “Îmi place până şi incompetenţa politicienilor români, lacunele din sistemul de învăţământ şi din cel din sănătate. Toatea astea au ajuns să mă amuze teribil. Aşa că stau şi privesc viaţa ca pe o piesă de teatru”, opinează profesorul de istorie.

Întrebare şi răspuns

Aţi trăit doi ani în străinătate. Ce credeţi că lipseşte sistemului de învăţământ românesc?

“Ce lipseşte întregii societăţi – cultul muncii. Românii nu sunt obişnuiţi să lucreze. Stau şi aşteaptă totul de-a gata, pentru că aşa i-a învăţat comunismul. Fostul regim ne-a răpit credinţa şi bucuria de a munci, iar copiii de astăzi au crescut în familii formate în timpul acelui regim. Vorbim de copiii “decreţeilor” sau a celor care chiuleau prin fabrici şi uzine. Singura salvare a acestor copii ar trebui să vină tot din familie şi din comunitate, de la modele viabile. Dar, din păcate, astăzi avem ca modele doar foştii bişniţari,  speculanţii şi maneliştii. Ori, în atari condiţii, nu poţi construi o societate cu o mentalitate sănătoasă”.