Stiri din Zalau

Chimist, pasionat de numismatică, stabilit în Românaşi, Michael Werner face traduceri pentru Oficiul Federal de Criminalistică din Germania şi pentru alte instituţii care au încredere în munca sa.

Când, la 30 de ani, a aflat că postul său de la fabrica de farmaceutice din Berlin a fost redus, Michael Werner s-a gândit la un plan: România. „Cunoşteam situaţia farmaceutică de aici şi m-am gândit că aveam mai multe şanse să mă angajez în domeniu la vârsta mea, decât în zona Berlinului”, povesteşte Michael. Zalăul a fost prima alegere când a decis să se stabilească aici, în 1992, deşi ca turist a ajuns şi în alte zone din ţară. „Şi asta pentru că, întâmplător, aveam nişte cunoştinţe în Sălaj“, explică el.

Traducător pentru instanţele locale

Nu s-a ales nimic de planurile iniţiale, întrucât cel mai „aproape” de farmaceutică a ajuns prin intermediul primului său job de aici, de director administrativ la Salvosan Ciobanca.  Din moment ce a devenit cetăţean român, calitate obţinută în 1998, Michael a mizat pe primul său atu: limba germană.

Lipsa de cadre specializate pentru clasele de limbă germană înfiinţate la Şcoala Mihai Eminescu l-a adus în 1999 în învăţământ, unde a predat timp de trei ani. Şi acum ar fi dispus să mai predea câteva ore, chiar neangajat şi chiar dacă are mult de lucru ca traducător, dacă situaţia din învăţământul românesc şi-ar reveni.

Autorizat ca traducător din 2001, Michael observă că profilul clientului s-a schimbat mult după aderarea la Uniunea Europeană. Dacă înainte lucra mai mult pentru cei care aduceau maşini, acum clienţii fideli sunt cei din justiţie – tribunal, judecătorie, DIICOT şi chiar Oficiul Federal de Criminalistică din Germania. Ceea ce l-a ajutat să-şi formeze un renume, dincoace şi dincolo de graniţă.

Fără înclinaţii de fermier

Deşi locuieşte la ţară, posedă teren şi provine dintr-o familie de fermieri, Michael nu se ocupă deloc de agricultură. „Bunicii mei chiar aveau foarte mult teren, pe care l-au pierdut după război. Mie înclinaţia de fermiei îmi lipseşte total”, declară Michael amuzat.

Ce-i place?

Îi place liniştea, motiv pentru care se simte foarte bine la Românaşi. Admiră la români faptul că sunt mai apropiaţi unii de alţii, în familie, între vecini etc. Michael este pasionat de numismatică, colecţionând piese încă din clasa a V-a - în principa monede germane din timpul celui celui de-al doilea Reich şi monedă română începând din 1856.

Ce nu-i place?

Nu-i plac oamenii parşivi şi îl enervează când cineva îşi schimbă frecvent părerile, când nu există continuitate în ideile politice sau de alt fel. Aspect pe care îl observă tot mai frecvent în ultimul timp.

Întrebări şi răspunsuri

I-aţi învăţat germană pe copiii dumneavoastră?

M.W.: Fiica mea a fost la clasă de germană, dar din păcate nu a vrut să se perfecţioneze cu mine. Iar eu nu sunt prea mulţumit de germana ei. Cu primul copil pe care l-am luat în grijă am ratat startul, dar cu sora mai mică a acestei am vorbit germană din capul locului.

Cum v-aţi adaptat diferenţelor dintre Berlin şi Zalău?

M.W.: N-a fost o problemă, deşi nu avem un teatru sau mijloace de transport în comun aşa dezvoltate ca în Berlin. Acum n-aş mai veni nici la Zalău din Românaşi.