Martino Roghi răsplăteşte excelenţa în Zalău

Sosit în Zalău în urmă cu doi ani, italianul Martino Roghi se dedică dezvoltării urbei, în calitatea sa de responsabil Dezvoltare Socială al TenarisSilcotub.

Optimist şi proactiv, Martino crede că resursa cea mai importantă a locului o reprezintă oamenii, despre care spune că sunt deschişi şi foarte răbdători.


În urmă cu doi ani, Martino Roghi se ocupa de programele de responsabilitate socială ale companiei în Brazilia. Când i s-a comunicat că e nevoie de el în România, unde să se ocupe de oraşele Zalău şi Călăraşi, Martino a spus OK, cu toate că nu avea decât cunoştinţe superficiale despre cultura ţării, iar despre limbă, nimic. „Paraşutat“ în Zalău în iulie 2008, Martino a avut o perioadă destul de grea. „Prima săptămână a fost cam tare. Mă plimbam singur în oraş în fiecare sâmbătă şi duminică, nu-mi era uşor, dar ştiam din experienţă anterioară că ceva trebuie să se întâmple, să se declanşeze“, povesteşte tânărul. Nu a făcut niciodată cursuri de limba română, dar pentru că în munca sa e foarte importantă cunoaşterea limbii a învăţat ascultând şi vorbind.


Italianul afirmă că în activitatea sa profesională îl motivează încrederea în oameni, politica companiei de dezvoltare socială şi curiozitatea sa nativă. „Motorul cel mai mare este curiozitatea mea. În plus, îmi place ceea ce fac, este cea mai grozavă slujbă din lume şi mă mulez foarte bine pe politica firmei. Poate pentru altcineva nu aş fi putut face aceeaşi muncă“, explică Martino. Tânărul susţine că recunoaşterea prezenţei sale şi a companiei în comunitate şi sprijinul autorităţilor în proiectele derulate e cea mai mare recompensă pe care o obţine în profesia sa. „Am avut foarte mare noroc. Zalăul a răspuns întotdeauna minunat la propunerile noastre. Mă bucură foarte mult şi faptul că tinerii, copiii cărora le oferim noi burse, pe care îi implicăm în proiecte, sunt recunoscuţi şi apreciaţi pentru ceea ce fac. Iar eu sunt foarte mulţumit de atitudinea lor“, spune Martino. Excelenţa ca valoare este deosebit de importantă pentru responsabilul de dezvoltare socială al TenarisSilcotub, care nu a fost până acum dezamăgit de rezultatul proiectelor, poate şi pentru că ele au impact pe termen lung.


„Am prieteni minunaţi în Zalău“


Martino a plecat de acasă de la vârsta de 21 de ani, dar susţine că independenţa afectivă faţă de familie şi-a dobândit-o încă din copilărie: „Părinţii mei au lucrat întotdeauna foarte mult, şi atunci eu şi sora mea ne-am obişnuit independenţi. Distanţa fizică n-a fost o problemă, am fost şi mai departe de ei de atât“, mărturiseşte el. Uneori, când programul îi permite, se vede cu ai lui la sfârşit de săptămână la scuba diving (scufundări), acasă, în Italia. În schimb, se consideră norocos pentru că a găsit o familie în Zalău: „Am prieteni adevăraţi în Zalău, persoane minunate, ei sunt familia mea aici. Sunt un norocos“, spune Roghi.


Ce-i place?

Îi plac oamenii şi lumea în general, căldura şi marea. E foarte curios, îi place să ştie, să asculte poveştile oamenilor. Are foarte mare încredere în natura bună a oamenilor şi îi place că, prin experienţa dobândită în munca sa depusă în diferite locuri din lume, a descoperit că oamenii sunt o specie unică, dincolo de toate diferenţele culturale, de gen sau de orice fel.


Ce nu-i place?

Nu-i place rasismul, generalizarea şi superficialitatea în judecarea oamenilor şi a lucrurilor. Martino consideră că trebuie să intri în profunzime înainte de a emite o judecată. Nu-i place frica, în general, şi cea de diversitate în particular, deoarece crede că diferenţele sunt o plusvaloare. Nici cu şovinismul şi naţionalismul nu e de acord, punând mare preţ pe dialog şi înţelegere între persoane.


Întrebări şi răspunsuri:


Care e sursa optimismului pe care-l afişezi?

M.R.: Este o consecinţă a stabilităţii familiale, sunt liber şi lumea e frumoasă. Românii, de exemplu, sunt deschişi şi foarte răbdători. Prima întâlnire cu autorităţile publice fără interpret a fost foarte ciudată. Eu nu vorbeam încă limba română, ne înţelegeam prin gesturi, dar toţi au fost foarte răbdători cu mine.


Cum percepi Zalăul după doi ani de locuit aici?

M.R.: Am fost obişnuit cu oraşe mari, dar mi se pare foarte plăcută aici familiaritatea dintre oameni, deşi e cam ciudat venind dintr-un oraş ca Milano să observi cum toată lumea cunoaşte pe toată lumea. E şi o parte mai incomodă, faptul că e dificil să ai parte de puţină intimitate.