Marin Hossu a renunţat la fotbal pentru dans

Cunoscut ca dansator şi coregraf, Marin Hossu mărturiseşte că visul său a fost, de fapt, să devină fotbalist. Prima sa „iubire” a fost şi rămâne echipa Steaua.

Deşi dansează de când se ştie, Marin Hossu şi-a dorit, încă de mic, să devină fotbalist. „Eram foarte talentat şi sunt convins că aş fi ajuns foarte departe ca fotbalist, dar n-am avut sprijinul familiei”, spune el, amintindu-şi că tatăl său chiar avea o vorbă: „Decât să te lovească alţii peste picioare şi să ţi le rupă, mai bine baţi tu pe picior cât de tare vrei“.


Performanţă în dans
Chiar dacă nu a apucat să facă performanţă în fotbal, Marin Hossu a reuşit să facă performanţă în dans. Mai întâi ca şi dansator, carieră pe care şi-a început-o foarte devreme, pe la vârsta de patru – cinci ani. „Ţin minte că, la un moment dat, o rudă care a venit în vizită să mă vadă dansând s-a prefăcut că mă filmează cu un capac de delcou, promiţându-mi că o să mă văd la televizor. Iar eu am crezut şi am mai dansat o dată”, rememorează el. Primul spectacol în care a evoluat în faţa unui public a fost unul pentru faza zonală a Festivalului „Cântarea României”, în clasa a V-a. La 15 ani făcea deja parte din ansamblul „Plaiuri sălăjene” al fostei  Armături, iar din 1995 este dansator profesionist în cadrul Ansamblului Artistic „Porolissum”.

Coregraf la „Columna“

Din 1997, Marin Hossu este şi coregraful Ansamblului Folcloric „Columna”, creat pentru a fi o „pepinieră” de dansatori pentru „Porolissum”, dar care, în timp, a ajuns să aibă un prestigiu ce a depăşit nu doar limitele judeţului, ci şi pe cele ale ţării. De altfel, de aici i se trage coregrafului şi cea mai mare satisfacţie profesională: „Colierul de Aur”. Acesta a fost, de fapt, marele trofeu al Festivalului internaţional de folclor de la Dijon, Franţa, fiind primul din istoria festivalului acordat unui ansamblu de copii.

Marin Hossu spune că dacă astăzi sute de copii din Zalău îşi doresc să facă dansuri populare se datorează performanţelor Ansamblului „Columna”. „Noi am fost printre primii din ţară care am început să lucrăm cu copii atât de mici. Abia după ce am început să evoluăm noi – şi, recunosc, am fost foarte bine promovaţi la televizor de doamna Marioara Murărescu – a debutat în Zalău şi în ţară această emulaţie pentru dansul popular”.

Partenerul de dans i-a devenit şi partener de viaţă

Chiar dacă pe soţia sa, Gabriela, o ştia din liceu, Marin Hossu recunoaşte că dansul a fost cel care i-a apropiat şi i-a făcut, iniţial, parteneri pe scenă, pentru ca apoi să devină parteneri şi în viaţa de zi cu zi. Alături de ea asigură şi coregrafia Ansamblului „Columna” şi, de şase ani încoace, şi pe cea a Ansamblului „Porolissum”.

Ce-i place

Marea dragoste a lui Marin Hossu este, după cum mărturiseşte el, fotbalul, iar echipa sa de suflet este Steaua. „Nici măcar nu contează pe ce loc se află în clasament. Prima dragoste nu se uită niciodată”, spune el. Îi mai plac, desigur, muzica şi dansul, pe a căror uniune şi-a clădit cariera.

Ce nu-i place

„Nu-mi plac oamenii care nu-şi ţin cuvântul şi nici cei care în faţă te laudă, iar în spate de ponegresc”, spune el, admiţând că în viaţă te loveşti în multe situaţii de astfel de persoane şi că e o adevărată artă să ştii să le faci faţă.

Întrebări şi răspunsuri

Cine vă aduce cele mai mari satisfacţii ca şi coregraf: copiii sau profesioniştii de la „Porolissum”?
Copiii, desigur, pentru că sunt mai atenţi, mai receptivi şi poţi să vezi evoluţia de la o repetiţie la alta. Iar dacă îi mai vezi şi la televizor sau dacă mai câştigă şi câte un trofeu e mai mare satifacţia.

A existat vreun moment care v-a marcat cariera?

Câştigarea „Colierului de Aur” la festivalul de la Dijon a fost, fără îndoială, cel mai important moment din carieră de până acum. Ne-a adus notorietate şi ne-a dat încredere în noi.