Mădălina Sântămărian: „Voluntariatul mă ajută să văd lumea cu alţi ochi“

La doar 16 ani, Mădălina luptă pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, pe care le sprijină pentu a se integra în comunitate şi pentru a trece mai uşor peste dificultăţile zilnice.

De mai bine de un an, Mădălina este voluntar la centrul de zi pentru persoane cu dizabilităţi din Zalău al Asociaţiei „Caritas” Oradea. A făcut cunoştinţă cu organizaţia nonprofit în anul 2009, când s-a implicat, alături de mai mulţi colegi şi prieteni, în organizarea Olimpiadei Speciale „În acea zi am învăţat să privesc altfel persoanele cu dizabilităţi şi m-am gândit să dau o mână de ajutor”, mărturiseşte tânăra.

Pasionată de calculatoare

Este elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Silvania”, la profil matematică-informatică. Este pasionată de informatică şi de calculatoare şi ar dori să urmeze o facultate şi, bineînţeles, o carieră în acelaşi domeniu. Ca orice adolescent de vârsta ei, în timpul liber îi place să iasă cu prietenii în oraş, să meargă la discotecă, să fie în centrul atenţiei, deşi, spune ea, este destul de timidă şi ruşinoasă în prezenţa persoanelor pe care nu le cunoaşte.

În doar un an, de cînd e voluntar, a participat la două campanii diferite. Una dintre ele este ,,Alegerea ta, viaţa ta!”, iar cea de-a doua „Spune-ţi nu violenţei, respectaţi-i pe ceilalţi”. Se mândreşte că a avut ocazia să cunoască şi să lucreze cu voluntari din Corpul Păcii, veniţi tocmai din America pentru a se întâlni cu tinerii cu dizabilităţi din România. Ultima acţiune la care a participat, extrem de importantă pentru ea, este campania de strângere de ajutoare pentru persoanele afectate de inundaţiile din Moldova.

Săptămânal, Mădălina participă la întâlnirile şi activităţile unui grup de socializare din care fac parte tineri cu dizabilităţi, beneficiari „Caritas” şi voluntari. „Împreună cu grupul am făcut excursii, tabere. Ce pot face eu este să-i ajut pe cei care au nevoie de ajutor pentru a putea deplasa. Alături de ei am învăţat că nu trebuie să judeci persoanele după aparenţe, am invăţat cum să-mi fac prieteni, cum să mă deschid în faţa lor. Tinerii cu dizabilităţi îşi doresc foarte mult să-şi facă prieteni şi sunt mai deschişi şi mai sociabili decât mulţi alţii, consideraţi normali”, susţine Mădălina.

A devenit mai sociabilă

Face muncă voluntară pentru a schimba ceva în bine în comunitatea din care face parte şi, recunoaşte ea, pentru dezvoltare personală. „A fi voluntar înseamnă a ajuta persoanele din jurul tău fără a aştepta ceva în schimb. Voluntariatul mă ajută să văd lumea cu alţi ochi, să văd persoanele cu dizabilităţi ca fiind oameni cu nevoi normale. Experienţa aceasta m-a ajutat să mă deschid şi eu în faţa oamenilor, să discut cu ei”, afirmă adolescenta.

Ce-i place

„Îmi place să ascult muzică, să desenez, să ies cu prietenii în oraş. Am făcut o pasiune din a comunica foarte mult cu oamenii, din a-i asculta şi a primi sfaturi de la ei“, spune tânăra.

Ce nu-i place

„Nu-mi plac persoanele mincinoase, cu două feţe. Nu-mi plac profitorii şi oamenii care, chiar dacă nu sunt în stare să facă un bine, nu se pot răbda să nu facă rău celor din jur. Aceştia sunt egoiştii şi complexaţii”, crede Mădălina.

Întrebări şi răspunsuri

Ce părere au colegii sau prietenii tăi despre voluntariat?

Mulţi nu ştiu ce înseamnă să faci voluntariat. În România nu este dezvoltat conceptul de voluntariat ca în alte ţări şi nici nu e recunoscut la experienţa profesională. Unii tineri sunt atraşi de munca voluntară, alţii nu. Depinde de personalitatea fiecăruia şi cît este dispus să ajute.

Crezi că pe tine experienţa ca voluntar te va ajuta în viitor?

Desigur, cred că experienţa ca voluntar o să mă ajute pe viitor, deoarece o mă facă să am o deschidere mai mare faţă de persoanele aflate in dificultate.