Laura Bungeţeanu, luptă în Sălaj pentru caritate

Conduce filiala judeţeană de Cruce Roşie de mai bine de 20 de ani. În tot acest timp, s-a luptat să-i convingă pe sălăjenii cu bani să-i ajute şi pe cei cu care soarta nu a fost la fel de darnică.


Să ajuţi oamenii este foarte greu. Mai ales atunci când statul nu îţi dă nici un ban şi mai ai şi neşansa de a trăi într-un judeţ sărac, în care puţinii oameni cu bani nu sunt prea buni prieteni cu actele de caritate. Ş-atunci, n-ai de ales decât să tot „cerşeşti“ câte puţin de la unul, de la altul, pentru a putea da ceva celor care chiar n-au nimic. Cam asta este, în puţine cuvinte, povestea celor peste 20 de ani de când Laura Bungeţeanu este directoarea Filialei Sălaj a Societăţii Române de Cruce Roşie.


Norocul vine de la nemţi


„Cel mai greu a fost imediat după 1990. N-aveam nici măcar sediu, cu atât mai puţin o bază materială pentru a-i putea ajuta pe oamenii care aveau nevoie de sprijinul nostru“, îşi aminteşte Laura Bungeţeanu.


Norocul a făcut ca două organizaţii regionale ale Crucii Roşii germane să vină în anii de după Revoluţie cu ajutoare în judeţul Sălaj şi să le şi placă oamenii de aici. Cu ajutorul lor şi cu bani  de la Secretariatul General al Crucii Roşii Bonn, filiala sălăjeană şi-a cumpărat un sediu. Tot cele două organizaţii au pus la dispoziţia filialei sălăjene şi o mare parte din ajutoarele distribuite în acei ani oamenilor nevoiaşi din judeţ. „Spre bucuria noastră, am reuşit să ni-i menţinem prieteni până astăzi“, spune Laura Bungeţeanu, adăugând că germanii vin aici cam o dată pe an şi le duc chiar ei o parte din ajutoare celor care au nevoie de ele.


Criza a ajuns şi la Crucea Roşie


„Dacă până acum, de voie, de nevoie, se mai găsea câte o persoană mai înstărită care să completeze cu donaţii ceea ce rămânea neacoperit de nemţi, de când a venit criza nimeni nu mai dă nimic“,  se plânge directorul de la Crucea Roşie Sălaj. „Recunosc, avem în continuare noroc cu cei din Germania, dar nu e suficient în comparaţie cu solicitările pe care le avem“, spune ea.


Dacă înainte de criză, filiala reuşea să ajute cam 300 de persoane într-o lună, numărul acestora a scăzut, acum, din lipsă de bani, până la 50, cel mult 100. Chiar şi aşa, nu sunt lăsaţi în voia sorţii cei mai vulnerabili sălăjeni, adică bătrânii care trăiesc singuri, familiile cu mulţi copii şi bolnavii de TBC şi SIDA. Ei primesc, periodic, alimente şi detergenţi, iar acolo unde este cazul, şi rechizite şcolare sau materiale sanitare, cum ar fi scutecele pentru bolnavii la pat sau diferite proteze medicale.


Ce-i place

Laura Bungeţeanu spune că, poate şi datorită meseriei, cel mai mult îi place să facă bine, pe cât posibil, să fie înţelegătoare şi tolerantă cu cei care apelează la ea şi să nu-i dezamăgească pe oameni.


Ce nu-i place


„Nu-mi place să vorbesc despre mine. Nu-mi plac oamenii care bravează şi îi dezaprob pe cei care nu-şi ţin promisiunile“, mărturiseşte directoarea de la Crucea Roşie.

Întrebări şi răspunsuri


Sunt persoane care vă agasează permanent pentru a fi ajutate de Crucea Roşie?

Da, sunt şi astfel de persoane, în special rromi, care vin tot timpul şi cer ceva, dar majoritatea celor care ni se adresează sunt îndreptăţiţi să o facă. Sunt mulţi oameni amărâţi în judeţul nostru.


Există vreo modalitate de a-i stimula pe sălăjeni să ajute Crucea Roşie?


Noi le oferim agenţilor economici contracte de sponsorizare, în baza cărora ei beneficiază de anumite deduceri la impozitul pe profit. Dar am înţeles de la ei că e atâta «hârţogărie» de completat, încât mulţi preferă să renunţe la aceste deduceri.