Laszlo Tibor: Profesorul care trăieşte în beznă

Fost dascăl şi fost inspector şcolar, Laszlo  Tibor trăieşte şi se descurcă singur de mai bine de trei ani, fără să vadă nimic. La scurt timp după moartea soţiei sale şi-a pierdut vederea  şi de atunci singurul său prieten şi ajutorul de nădejde îi este bastonul alb.

A absolvit Universtatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca, secţia Filologie în 1964 şi a fost repartizat la şcoala din localitatea Dioşod.  Timp de 24 de ani a fost profesor  „de ţară”, iar din 1990 activitatea de dascăl a început să şi-o desfăşoare la Zalău. 12 ani a fost inspector şcolar la limba maghiară, iar  problemele majore de sănătate au apărut imediat după pensionare, odată cu pierderea soţiei. De mai bine de trei ani şi-a pierdut complet vederea. Ironia  sorţii a  făcut a la vârsta de zece ani să-şi piardă  vederea la ochiul  drept. „Copil fiind, la joacă am găsit o grenadă,  care mi-a expodat în mână. Aveam  zece ani atunci, când mi-am pierdut vederea  la ochiul drept. De atunci şi până acum trei ani am  văzut doar cu ochicul stâng, însă acum...  Mă descurc singur. Îmi gătesc, îmi calc şi îmi fac cumpărăturile singur”, povesteşte profesorul. Fără a avea niciun însoţitor sau altă persoană care să-l ajute, mărturişeşte că atunci când are nevoie  să achiziţioneze  câte ceva de ale gurii sau alte lucruri  utile merge la un singur magazin, de tip ABC din oraş. Acolo  vânzătoarele îl cunosc şi are încredere că nu-l înşeală.

Drumul până la magazin i-a  rămas întipărit în memorie de pe vremea când vedea, iar  ca să ajungă pe strada  pe care  trebuie să o traverseze  se ajută de bastonul său.  Atunci când aude zgomot sau apropierea  unui automobil  ridică bastonul  alb şi înaintează. Nu odată i s-a întâmplat ca  să încurce drumul spre casă  şi jandarmii să-l  însoţească până la domiciliu.

Striaţiile de la butonul de argaz, ghidul cel sigur

Îşi găteşte singur şi mărturiseşte că ştie că butonele de la aragaz sunt închise, datorită striaţiilor pe care acestea le au. „Ştiu că nu am lăsat gazul deschis după buton.  Fiecare buton are câte o striaţie, care trebuie să fie în partea de sus iar cu degetul arătător pipăi să văd dacă este în regulă. Atunci când toate sunt sus ştiu că totul e în ordine cu aragazul şi pot să mă duc liniştit la somn sau la plimbare”, spune  profesorul.
Cu toate că n-a mai văzut lumina zilei de mai aproape trei ani, simte intensitatea ei şi îşi dă seama „cu aproximaţie” dacă e dimineaţă sau seară. „Simt când e dimineaţă după intensitatea luminii, deschid gemul şi simt căldura  soarelui şi astfel îmi dau seama  dacă e amiază sau după amiază”.    

Ce-i place

Îi  place mult să citească, lucru care  îi lipseşte enorm şi cu  care a fost obişnuit o viaţă întreagă. Discuţiile cu apropiaţii  îi fac plăcere. Iar plăcea mult  şi îşi doreşte din tot sufletul să facă o operaţie pentru lipirea retinei prin care este convis că îşi  va recăpăta vederea.  Cel mai mult îşi doreşte să ajungă  din  nou ziua în care va putea să vadă .

Ce nu-i place

Nu-i place modul în care azi  se fac promovările ierahice în mai toate domeniile de activitate.  Nu-i plac oamenii nesociabili,  singurătatea despre care afirmă că distruge. Spune că urăşte zilele în care nu comunică cu nimeni. 

Întrebări şi răspunsuri

Foştii colegi, elevii, cunoştiinţele, prietenii  vă caută  în aceste momente de singurătate?
L.T. Nu. În toţi aceşti ani, de când sunt singur nu m-a căutat nimeni. Nici  foştii mei colegi din învăţământ dar nici elevii cărora le-am predat. Nu aştept din partea nimănui absolut nimic, însă în anumite momente din viaţa  fiecare simte nevoia   de a comunica şi de împărtăşi anumite  trăiri.

Profil

NĂSCUT:  17 decembrie 1940
STUDII. Facultatea de Filologie, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca
Familie: Văduv