Ioana Cătălina Jecan: Din Zalău,cu drag pentru Japonia

Ioana Jecan

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri","sans-serif"; mso-a

Elevă în clasa a XII-a  la Colegiul Naţional „Silvania“ din Zalău, Ioanei Jecan îi place mult limba engleză. Ea a participat de două ori la faza naţională a olimpiadei de limba engleză, într-una obţinând locul al doilea. Ea a mai participat la concursul naţional de Public Speaking şi este editor al revistei în limba engleză a liceului, „Our magazine“. La sesiunile ştiinţifice de comunicare pe aceeaşi temă a luat locul întâi, iar la limba şi literatura română a obţinut locul al treilea.

A fondat o trupă de teatru în limba engleză

Alături de alţi colegi, a fondat trupa de teatru în limba engleză a liceului, „Prosopeio“, cu care a participat la Festivalul Naţional de Teatru pentru Elevi, obţinând locul întâi pentru regie şi locul al doilea pentru scenariu, cu o dramă adaptată de ea şi colegii ei după dramaturgul Richard Nathan. Cu aceeaşi trupă de teatru a mai participat şi la Festivalul Internaţional „Gef” de la San Remo. Dincolo de aceste activităţi şcolare, Ioana face voluntariat pentru organizaţia Caritas şi pentru Agenţia Antidrog din Zalău, alături de care a realizat mai multe proiecte de conştientizare a publicului. Unul dintre aceste proiecte, un film antiviolenţă, a luat locul întâi pe regiune. A luat bursă de merit de la Tenaris pentru rezultate foarte bune la învăţătură.

Admiră cultura niponă

Ioana a aplicat deja la mai multe universităţi de prestigiu din Marea Britanie, printre care şi Oxford, iar la unele dintre ele a fost invitată la interviu. Tânăra spune că vrea să studieze culturile din estul Asiei. „Japonia are o cultură extrem de interesantă, cu foarte multe contraste. Japonezii au reuşit să ajungă a doua putere mondială, după secole de izolare. Sunt simpatici, politicoşi, timizi, însă foarte tenace. Sunt pro-tehnologie, dar nu renunţă nici la tradiţii. De exemplu, ceremonia ceaiului se ţine şi acum, deşi are o tradiţie milenară. Niponii reuşesc să combine într-un mod extraordinar noul şi vechiul“, spune Ioana.

 „Asta-i diferenţa între felul în care se vede progresul la noi şi la japonezi. Ei şi-au însuşit progresele Occidentului, dar şi-au păstrat individualitatea ca popor, tradiţia, spiritul de samurai. Noi n-am reuşit să modelăm progresul pe trăsăturile noastre specifice. La noi toate noutăţile s-au luat cu polonicul, din supa vestică. Cred că este o diferenţă de disciplină“, a concluzionat Ioana Jecan.

Întrebări şi răspunsuri.

Ce vrei să faci după ce termini liceul?

I.C.J.: Aş vrea să intru în diplomaţie. Nu-mi place să fiu restricţionată într-un birou, să stau locului, îmi place să comunic cu oamenii, să relaţionez. Poate că în vacanţe aş putea să fiu ghid turistic. Îmi place foarte mult limba japoneză, pe care o vorbesc la un anumit nivel încă din clasa a cincea. Totul a pornit de la desenele animate «Anime», la care, uitându-mă, mi-au plăcut foarte mult, atât ca şi cultură cât şi ca limbă.

Îţi doreşti să pleci în Japonia?

I.C.J.: Da, foarte mult. Vreau să văd cât de mult din ceea ce spun sau scriu europenii despre japonezi este adevărat. Programul de la una dintre facultăţi are ca opţiune un an petrecut în Japonia.

Ce îi place.

Îi place să picteze oameni, figuri. N-a luat niciodată lecţii de pictură, însă pictează în ulei, dar şi pe polistiren şi pe pereţii casei. „Ştiu că nu sunt cele mai tradiţionale metode, dar îmi place“, spune Ioana. Adolescenta spune că îi mai place să citească, să asculte muzică, să iasă cu prietenii, ca oricărui tânăr.

Ce nu îi place.

Nu-i plac şerpii. Spune că, deşi cultura japoneză o încântă, mâncarea lor o sperie. Urăşte făţărnicia şi lăudăroşenia excesivă şi spune că mai are o problemă cu câteva lucruri de la şcoală, dar „mai bine le lăsăm nespuse“. Nu-i plac filmele de groază, „dar totuşi nu rezist să nu mă uit la unele din ele“.