Ioan Haţegan, ctitor de şcoală, crede că ar trebui să existe din nou examene, care să trieze valorile

Profesorul Ioan Haţegan a ridicat o şcoală din temelii. Deşi, spune el, atunci când a ajuns directorul acelei şcoli, fundaţia era construită deja.

Ioan Haţegan a fost directorul Şcolii numărul 7, o şcoală de cartier, timp de 20 de ani. S-a dus la această şcoală în anul 1981, odată cu desfiinţarea Liceului Pedagogic. Când a ajuns acolo, nu exista decât o fundaţie şi câţiva stâlpi. „Prin 1988-1989, această şcoală ajunsese să aibă 3000 de elevi, datorită faptului că Dumbrava era un cartier în dezvoltare. A trebuit să extind şcoala şi am transformat clădiri (un cămin muncitoresc şi un internat al Liceului de chimie) în săli de clasă. Am contribuit la ridicarea ei, atât la propriu cât şi la figurat. Şcoala numărul 7 a ajuns una care a câştigat multe premii de-a lungul anilor. Printre elevii acestei şcoli se numără comisarul european Dacian Cioloş, un fost viceprim-ministru, Codruţ Şereş, mai mulţi profesori universitari, inspectorul şcolar general Ioan Abrudan, prefectul de Maramureş Sandu Pocol şi mulţi mulţi alţii”, spune profesorul.

A construit o şcoală

Fostul director al şcolii numărul 7, aşa cum este cel mai bine cunoscut în Zalău, îşi aminteşte că, la un moment dat, şcoala avea 180 de cadre didactice şi toate făceau parte dintr-o echipă unită. „Nu am fost niciodată reclamat şi nici nu mi-a plăcut vreodată să ascult reclamaţiile altora”, spune Haţegan.
Profesor de geografie, Ioan Haţegan este un mare patriot. El încearcă pe toate căile să insufle elevilor săi dragostea faţă de ţară, faţă de frumuseţile şi valorile ei.

Nemulţumit de învăţământul actual

Ioan Haţegan este nemulţumit de multe dintre actualele reguli ale învăţământului. El crede că este foarte necesară coagularea învăţământului, astfel încât elevii de la sate să aibă aceleaşi şanse ca elevii de la oraş. „Acum mulţi ani, în gimnaziu erau două trepte. Prima se termina la 16 ani şi tânărul se putea încadra în muncă. La 16 ani, oricine cam ştie ce are de făcut mai departe. Elevul de la ţară nu poate avea aceleaşi şanse ca şi cel de la oraş, atâta timp cât o învăţătoare trebuie să înveţe zece copii din patru clase diferite. Numai prin coagularea unităţilor de învăţământ se pot crea şcoli mari şi puternice. Şi mai am o durere: lipsa uniformelor şcolare, care duce la mari acte de indisciplină. Consider că uniforma dă un statut elevului şi-l poate apăra de cei dinafară”, arată dascălul.
El consideră că ar trebui să ne întoarcem la examene, pentru accederea într-o treaptă superioară de învăţământ. „Examenele de admitere ar trebui să fie exact asta: examene de admitere, la toate nivelurile. Acestea triază valorile, iar cei care vor să facă neapărat o şcoală fără să aibă calităţile necesare, s-o facă pe banii lor”, precizează profesorul.
Ioan Haţegan predă la ora actuală geografie la Colegiul Naţional Silvania. A predat 11 ani la Liceul Pedagogic, 20 de ani a condus Şcoala Generală nr.7 şi patru ani a fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Sălaj.

Ce îi place.

Spune că iubeşte mult călătoriile, ca o consecinţă a faptului că iubeşte mult această ţară. „Nu mă plictisesc niciodată să călătoresc prin ţară, chiar dacă mă duc de multe ori pe acelaşi traseu.” Îi place să citească, mai ales lucrări ştiinţifice. Spune că nu şi-a pierdut curiozitatea pentru noutăţi şi îi place să fie mereu informat. Agreează grădinăritul, agricultura mică, după cum îl numeşte. Îi place să se ţină de cuvânt.

Ce nu îi place.

Spune că dispreţuieşte minciuna, exagerarea, fuga oamenilor după funcţii pe care nu le merită. „Aceşti oameni, care fug după funcţii, sunt mereu nemulţumiţi că nu sunt mai mult decât sunt, chiar dacă nu o merită.” Spune că nu-i place acea parte a mas-mediei care denigrează ţara, în diferite forme. Urăşte limbajul suburban folosit de unii politicieni şi admis de mas-media, despre care crede că ar trebui să aibă un rol educativ.

Întrebare şi răspuns.

Care credeţi că sunt lipsurile învăţământului românesc la ora actuală?
I.H.:
Sunt multe. Zecile de miniştri care s-au perindat la conducerea educaţiei, toţi au vrut să schimbe câte ceva şi toţi au coborât cu câte o treaptă învăţământul românesc. Consider că lipsa cea mai mare este faptul că majoritatea elevilor nu ştiu că vor trebui să muncească vreodată. Sper că restructurările care se vor face, atât în plan administrativ, cât şi în plan curricular, să readucă învăţământul la nivelul la care era la Revoluţie. Totul depinde de noi, de cadrele didactice, de programa şcolară şi de modul în care o aplicăm, de calitatea cadrului didactic.

Profil.
Născut. 21 februarie 1944, Sânger, judeţul Mureş
Studii, Facultatea de Biologie-Georgrafie, UBB Cluj Napoca, 1970
Familie. Văduv, doi copii