Ioan Coste, preotul care-i apropie pe copii de credinţă

Preot Ioan Coste

A îmbrăcat haina preoţească în urmă cu aproape 20 de ani, iar de atunci se străduieşte să-i apropie pe credincioşi de semenii lor şi de Dumnezeu.

Şi-a dorit foarte mult să urmeze această carieră, deşi înainte de Revoluţie accesul era dificil. „Existau doar două facultăţi în ţară, una la Sibiu, cealaltă la Bucureşti. Materialul de studiu se procura extrem de dificil şi accesul la facultate era greu, mai ales dacă proveneai dintr-un mediu laic“, îşi aminteşte Ioan Coste, care acum slujeşte la biserica „Sfântul Ştefan“din Zalău.

Din cauza condiţiilor materiale, tânărul n-a putut studia la un seminar teologic, mulţumindu-se să urmeze cursurile unui liceu tehnic. Poate de aceea, ulterior, i-a îndemnat pe tineri să urmeze calea teologiei. „Sunt bucuros că în parohiile în care am slujit sunt tineri care au devenit preoţi şi profesori de religie“.

Grădiniţa din biserică

Împreună cu soţia sa, dascăl, şi cu educatorii şi profesorii din parohie, preotul Ioan Coste a organizat la demisolul clădirii o grădiniţă de duminică. „Cred că foarte mulţi părinţi cu copii de vârstă preşcolară n-ar fi putut să-i aducă altfel la biserică“, explică preotul.

Desenând şi colorând planşe cu caracter religios, în timp ce în difuzoarele instalate în grădiniţă se aude slujba liturgică, scopul educativ este atins chiar şi pentru copiii a căror răbdare este limitată.

Activităţile cu tineri şi copii sunt foarte importante pentru preotul Ioan Coste. „Pentru unii copii, am observat, biserica e un loc unde vin cu părinţii lor pentru că aşa «trebuie». Asistă la slujbe ca la un spectacol, la care sunt absenţi. Dar nu conştientizează că e şi pentru ei un loc unde să îl poată întâlni pe Dumnezeu“, remarcă parohul de la „Sfântul Ştefan“.

De aceea prin întâlnirile pe care le organizează periodic, atât cu elevii de gimnaziu, cât şi cu tinerii liceeni sau studenţi, încearcă să îi apropie între ei, de comunitate, de biserică şi de Dumnezeu.

Întrebări şi răspunsuri

În ce împrejurări aţi ales să urmaţi cariera preoţească?

I.C.: De mic am fost dus la biserică, de către bunica mea. Şi, chiar dacă era înainte de Revoluţie, preotul încuraja prezenţa copiilor la cântări şi rugăciuni. Aşa am prins drag şi s-a format legătura cu biserica. Fratele meu mai mare este tot preot şi mulţi tineri din Bădăcin au îmbrăcat hainele de preot după Revoluţie.

Care sunt lecţiile pe care le deprind tinerii şi copiii din excursii?

I.C.: Excursia pe care o organizăm în fiecare vară în Franţa, la o comunitate de călugări unde se adună mii de tineri creştini – ortodocşi, catolici, protestanţi, îi îmbogăţeşte prin discuţiile pe care le poartă despre relaţia cu Dumnezeu, cu familia. De fiecare dată facem un traseu în aşa fel încât să poată vizita obiective turistice de interes. În plus, în cele două săptămâni învaţă să fie solidari.