Gheorghe Indreican - Pictează. Sculptează. Cântă

Arta este pasiunea sa, deşi, fiind foarte activ şi dedicat comunităţii, se implică în multe proiecte sociale în satul în care s-a născut, Ciula, şi în care a revenit să-şi trăiască anii care i-au mai rămas.

Şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii în Baia Mare. Timp de 45 de ani a trăit în acest oraş, construind case, pictând, sculptând şi cântând. Cântă la oboi şi taragot şi a ajuns să dobândească acest talent după ce, cunoscându-l şi devenind prieten cu artistul Dumitru Fărcaş, a urmat Şcoala de Artă, secţia instrumente de suflat. Însă artele plastice au rămas pasiunile lui şi pictează ori de câte ori are timp liber. Iar dacă nu are, pictează noaptea, când toţi ceilalţi dorm.

A revenit la origini

A lucrat în Germania mai mulţi ani, iar acolo a făcut studii aprofundate de creaţie şi design. Acum este pensionar şi în anul 2006 s-a mutat în satul părintesc, Ciula, din comuna Letca. „M-am pensionat şi am venit la rădăcini, la casa copilăriei. Doream mereu să am un loc retras să pot crea şi să fiu un om liber”, spune pictorul. Însă libertatea se pare că nu şi-a dorit-o destul de mult, deoarece, odată cu mutarea în Sălaj, a devenit preşedinte al Asociaţiei proprietarilor de păduri Ciuleana, în slujba căreia se realizează o serie de proiecte de împădurire.
Spune că şi-ar dori mai mult timp ca să poată face artă, însă neavându-l, lucrează în timpul nopţii şi la sfârşit de săptămână. „Arta pentru mine înseamnă totul, fiindcă toate clipele petrecute în alte activităţi, le socotesc clipe moarte, care lipsesc din viaţa mea. În toate momentele pe care le petrec în atelierul meu de creaţie, simt că renasc pentru o nouă viaţă”, spune artistul. Pictează mai ales peisaje de pe Valea Someşului, dar şi portrete şi flori.

Zeci de expoziţii personale

Gheorghe Indreican a avut de-a lungul anilor 24 de expoziţii personaleşi 60 de expoziţii de grup, plus alte câteva expoziţii în străinătate. Cele mai multe dintre expoziţiile sale au avut loc în Baia Mare, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, salonul de primăvară, salonul de toamnă, Sărbătoarea Castanelor.
Chiar dacă nu mai locuieşte în Baia Mare, el mai este încă vicepreşedintele Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş. În această calitate organizează tabere de creaţie pentru cei care sunt interesaţi de artă.

Ce îi place.

Spune că-i place tot ce ţine artă, creaţie, muzică. Agreează să lucreze cu tineri pe care îi iniţiază în îndeletnicirile sale preferate, pictura şi sculptura. „Am avut mulţi tineri în atelierul meu, cu care am lucrat, iar aceştia lucrează acum în acest domeniu în afara ţării“, explică artistul. Îi plac natura, aerul curat, florile, copacii. Se plimbă cu plăcere prin pădure.

Ce nu îi place.

Spune că destestă să-şi piardă din timpul preţios în alte activităţi în afară de acelea legate de pasiunea lui, de multe ori fiind obligat să facă asta. Nu-i place faptul că lumea se ocupă mai mult de alte lucruri, lăsând arta şi cultura deoparte. „Chiar şi cei care ar trebui să se ocupe de aceste lucruri, prin natura slujbei lor, nu o fac îndeajuns.”

Întrebare şi răspuns.

Ce fel de proiecte comunitare aveţi?

G.I.: Conduc Asociaţia Ciuleana ai cărei membri sunt locuitorii a cinci sate, cu toate terenurile agricole şi pădurile. Avem 1.000 de hectare de terenuri în paragină şi am dori să obţinem finanţări pentru a le împăduri, deoarece altceva nu se poate face cu ele. Dar consilierii locali nu prea sunt de acord şi ni se pun tot felul de piedici. Multe vrem să facem: amenajări pentru vite, pentru oi, vrem să introducem terenurile în paragină din nou în circuitul agricol. Pe lângă astea, vreau să fac un proiect pentru un cămin de bătrâni, aici în sat.

Profil.
Născut. 12 octombrie 1941, Ciula, comuna Letca, Sălaj
Studii. Şcoala de Arte Plastice Baia Mare
Familie. Căsătorit, doi copii, patru nepoţi