George Sîrca, adolescentul cu voce de aur

George are o voce  frumoasă şi poate cânta melodii cu modulaţii complicate, fără nicio greşeală. Şi-ar dori mult să ajungă cunoscut, să-şi poată desfăşura talentul în faţa unui public numeros. 

George Sîrca a început să cânte în corul Bisericii Greco-Catolice de când avea şase ani. A rămas până acum credincios corului, care i-a dat ocazia să-şi desfăşoare talentele vocale. În copilărie, mama sa, conştientă de înclinaţiile fiului, a dorit să-l dea la şcoala de muzică, dar el a refuzat pe vremea aceea. Mai târziu i-a părut rău, deoarece şi-a dat seama că, pentru a urma studii superioare muzicale, ai nevoie întâi de studii de bază muzicale. Este elev în clasa a unsprezecea la Liceul Pedagogic „Gheorghe Şincai“ din Zalău.
Şansa lui ar fi să participe la unul dintre concursurile naţionale de talente şi ar fi încercat o dată, dacă nu i s-ar fi tăiat aripile, spunându-i-se că la acel nivel lucrurile sunt „aranjate“ altfel.

„Când am crescut, doream să învăţ să cânt la un instrument. Şi am primit în cadou o chitară, de la părinţii mei. Am început să învăţ singur. Acum cânt pe la baluri şi la concerte de caritate, în cadrul activităţilor şcolare şi în corul bisericii“, povesteşte George.
A încercat să dezvolte o formaţie şi a cântat împreună cu nişte colegi, dar spune că este mai greu atunci când depinzi de alţii. Preferă să cânte muzică uşoară, muzică „soul” şi are câteva modele care i-au influenţat modul de a interpreta: Whitney Houston, Beyonce şi alţii.
Când era foarte mic, pe la patru sau cinci ani, a participat la concursul „Tip Top Minitop”, unde a luat locul al doilea.

Visează să ajungă vedetă
Pentru el, muzica este o modalitate de a te exprima, de a arăta ce simţi. Şi o face cu multă sensibilitate. „Când eşti în faţa mulţimii, ai un sentiment special, foarte intens şi dificil de definit, pe care nu-l poţi simţi în alte circumstanţe“, spune George.
Susţine că preocuparea pentru muzică nu-i afectează învăţătura, încercând să le combine pe ambele şi să găsească un echilibru între ele. „Aş dori să merg mai departe, la o facultate de muzică, la Conservator, dar fiindcă nu am studiat la o şcoală de muzică, nu ştiu dacă se poate. Aş vrea să fac o carieră din asta“, dezvăluie adolescentul.
I-ar plăcea să poată studia în străinătate. Deoarece a fost crescut în credinţa în Dumnezeu, George este convins că i se va ivi o oportunitate şi încearcă să găsească inspiraţie în viaţa altor artişti, care au reuşit. George spune că s-a maturizat foarte devreme şi că poate discerne uşor între bine şi rău. Încearcă să perceapă, în toate lucrurile şi situaţiile, partea bună a lor.

Ce îi place
Îi apreciază pe oamenii care au reuşit să se realizeze în viaţă, care au ajuns mari, dar care au rămas simpli şi modeşti. Îi plac oamenii care acţionează înainte de a vorbi şi care demonstrează prin fapte ceea ce au de demonstrat. Îi place să aibă prieteni de încredere şi să împace pe toată lumea. Este atras de muzica lui Whitney Houston şi Beyonce.

Ce nu îi place.
Nu-i plac oamenii indiferenţi la problemele altora. Urăşte ipocrizia, necinstea. Nu are pretenţia ca toată lumea să aprecieze ceea ce face el, chiar dacă i-ar plăcea să-i facă pe toţi fericiţi.

Întrebări şi răspunsuri.
Cum te simţi într-o şcoală în care sunt, în cea mai mare parte, fete?
G.S.: Dar în clasa mea nu suntem atât de puţini băieţi, suntem zece. Pe de altă parte, întotdeauna m-am înţeles mai bine cu fetele decât cu băieţii.
În ce fel influeaţează talentul tău muzical relaţia ta cu colegii de şcoală?
G.S.: Cred că relaţiile mele cu colegii sunt influenţate în bine de preocupările mele muzicale. Mă apreciază mai mult, cred, decât ar face-o dacă nu aş şti să cânt. Unii oameni te apreciază pentru ce eşti, alţii pentru ce ai, iar alţii deloc.

Profil.
Născut. 13 octombrie 1993, Zalău
Studii. Clasa a XI-ea la Liceul Pedagogic „Gheorghe Şincai“
Familie. Are un frate mai mare.