GALERIE FOTO Autorităţile s-au decis să reabiliteze "castelul crimelor" din Treznea
0
Castelul baronului Bay de la Treznea, de al cărui nume se leagă masacrul din 9 septembrie 1940, în care peste 90 de localnici au fost măcelăriţi de armata ungară, ar putea fi reabilitat de autorităţi, după ce comunitatea locală s-a opus ani la rând unor astfel de demersuri care, în opinia lor, ar semnifica elogierea unui loc ce le aminteşte de atrocităţile din urmă cu 72 de ani.
Decizia reabilitării castelului de la Treznea a fost luată duminică, 9 septembrie, după ceremonia de comemorare organizată acolo pentru marcarea a 72 de ani de la masacrul ce a avut ca victime, în toamna anului 1940, peste 90 de localnici, mulţi dintre ei femei şi copii. Potrivit unui comunicat al Instituţiei Prefectului Sălaj, după ceremonie prefectul judetului, Filonas Chiş, a efectuat o vizită la castel. "Acesta se află într-un stadiu avansat de degradare, iar iîn urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii Primăriei Treznea şi cu cei ai Centrului Judeţean de Culturaă s-a decis realizarea unui proiect tehnic pentru reabilitarea acestui castel iar mai apoi depunerea unei cereri de finanţare, având ca sursa de finanţare fonduri europene" - se precizează în comunicat.
CLICK AICI PENTRU GALERIE
Castelul din Treznea este unic nu doar în Transilvania, ci în vechiul Imperiu Austro-Ungar. Castelul, construit pe la mijlocul secolului al XIX-lea, este în stil neo-baroc. Corpul familiei, care cuprindea şi birourile, era unit cu corpul în care locuia soţia printr-o replică a Punţii Suspinelor din Veneţia. Unicitatea clădirii este reprezentată şi de faptul că stilul eclectismului neo-baroc, gotic, este amestecat cu acela mai nou, ţărănesc. Ţăranii, lucrând acolo, şi-au lăsat influenţa ancestrală în toate elementele. Acum toată stucatura a dispărut, din vechiul castel mai rămânând în picioare doar aporximativ 30 la sută din structura iniţială.
În această situaţie s-a ajuns după ce castelul a fost neglijat de autorităţi zeci de ani la rând, dar şi pentru că intenţiile unor investitori s-au lovit de refuzul localnicilor de a vedea restaurat acest imobil, care pentru ei reprezintă simbolul masacrului din urmă cu 72 de ani.
Muzeu, şcoală şi centru de cercetări medievale
Avocatul zălăuan Călin Hârza, pasionat de clădiri şi obiecte vechi, a vrut, în perioada 2007-2008, să concesioneze sau să cumpere castelul, să-l restaureze şi să-i dea mai multe utilităţi. El a vrut să localizeze în el sediul Balivatului Transilvaniei al Ordinului Suprem Templier al Templului din Ierusalim, un centru ecumenic universal şi un centru de cercetări medievale şi templiere. De asemenea, în corpul al doilea, a vrut să aducă o şcoală Waldorf. Într-o altă parte a clădirii, avocatul a intenţionat să înfiinţeze, în parte, un muzeu al atrocităţilor horthyste şi în parte, un muzeu al satului.
„Primăria a fost deschisă la propuneri, pe faţă, dacă suntem de acord să facem investiţii. Am făcut expertize de peste 80 de milioane de lei vechi şi le-am dat la primărie. Mi-au spus mulţumesc şi au încheiat colaborarea noastră. Apoi a început să apară teoria conspiraţionistă. Primarul mi-a spus că sunt persoane sus-puse ca vor castelul. Într-o adunare de la primărie, oamenii au vrut să mă linşeze. Eu nu cred că voia nimeni castelul. Toţi cei care l-au cerut, l-au cerut din cauza terenului, cu intenţia de a demola clădirea”, povesteşte avocatul.
Sunt, însă, şi localnici care sunt de altă părere. Spre exemplu, scriitoarea şi jurnalista Ileana Petrean crede că "dacă se făcea un muzeu al holocaustului, cu poze ale familiilor celor implicaţi în masacru, ar fi fost un punct de atracţie pentru comuna martir, iar cei care ar veni să viziteze monumentul şi mormântul comun ar putea vizita şi acest loc. Treznea ar avea astfel mai multe valenţe turistice. Folosit în scop cultural, castelul ar fi un câştig pentru comună şi ar da un plus de personalitate satului. Însă ar trebui un vagon de bani. S-a neglijat şi a început să plouă în el, s-a distrus foarte mult”, spune Ileana Petrean. Ea îşi aminteşte că în tinereţea sa acolo era sala căminului cultural şi se ţineau petreceri. Mai era folosit şi ca sediu al CAP-ului, iar camere ale conacului au îndeplinit funcţia de dispensar uman şi veterinar. „S-a umblat şi la ambianţă. Acolo era un lac, iar mama mea îşi amintea că pluteau lebede pe lac. Acuma s-a făcut stadion. Mă tem că e târziu acum să se mai facă ceva. Nu toată lumea înţelege cum ar putea fi valorificat un asemenea obiectiv”, îşi aminteşte localnica.
Se încarcă comentariile...
