Flavia Iacob - Fata de la ţară care luptă ca o campioană

A crescut la ţară, aşa că a aflat destul de târziu că există boxul feminin A început antrenamentele la 17 ani, iar acum are la activ două titluri de vicecampioană naţională, medalia de aur şi locul I la  Cupa României 2010.
În urmă cu patru ani şi jumătate, un coleg de clasă a întrebat-o pe Flavia dacă nu ar vrea să meargă la un antrenament de box, cel puţin să-l întâlnească pe antrenor. „Am fost puţin reţinută, aeam tot felul de idei despre ce înseamnă boxul. Dar am început să merg zilnic la antrenament, iar timp de aproape doi ani cât de des am reuşit”, povesteşte pugilista proaspăt sosită de la Cupa României cu trofeul categoriei.

Pugilista şi-ar fi dorit să înceapă mult mai devreme, pentru că ea a intrat direct la senioare. „Ai o altă condiţie fizică la 13 ani decât la 17: cu cât creşti e mai greu. Din păcate, la acea vârstă eu nici nu ştiam că există box feminin”, explică tânăra care a copilărit la Ciocmani. La antrenamentele de box a găsit un grup de 25 de fete, aproape ca o familie. Desigur, mai apăreau divergenţe ca între adolescente, însă maestrul Ioan Popa avea grijă să le împace spune Flavia.
Deja elevă în clasa a XI-a, ea s-a transformat într-o fată mai stăpână pe sine. „Poate şi pentru că m-am împrietenit cu fetele de la antrenament, într-o mare măsură boxul m-a ajutat să prind curaj, să am mai multă încredere în mine”, afirmă sportiva.

A câştigat Cupa României

De două ori vicecampioană a României (în 2008 şi 2010), Flavia Iacob s-a întors vineri de la Ploieşti cu medalia de aur şi trofeul Cupei României la senioare, categoria plus 81 de kilograme. A învins-o în finală tocmai pe aceea care i-a furat titlul de campioană în acesta an, după o decizie nedreaptă a arbitrilor. „Asta m-a ambiţionat, fireşte. Dar m-a ajutat şi faptul că suporterii mă încurajau de pe margine, iar pe ei nu pot să-i dezamăgesc”, susţine pugilista. Pe deasupra, evoluţia ei a fost influenţată şi de apariţia lui Leonard Doroftei, unul dintre boxerii pe care îi admiră.

Antrenament la bucătărie

Flavia a absolvit prima dată o şcoală profesională de alimentaţie publică – tehnician gastronomie. Peste vară, ca să mai câştige bani pentru studii, tânăra s-a angajat ca ajutor de bucătărie. A fost ca un soi de antrenament, apreciază ea: mult de stat în picoare, mult de alergat dintr-o parte în alta. „A fost o experienţă, trebuia să trec şi prin asta. De multe ori în viaţă nu ştii pentru ce să te pregăteşti”, explică tânăra.

Ce-i place

Obişnuieşte să spune oricui adevărul gol-goluţ, în faţă; de aceea apreciază sinceritatea şi comunicarea interpersonală. Evident, iubeşte sporturile – dintre toate boxul cel mai mult şi îi place să călătorească, de la mare la munte. „Recent am fost, pentru cursul de orientare turistică în Padiş, unde e minunat”, povesteşte sportiva. Marea n-a văzut niciodată, dar nu se descurajează.

Ce nu-i place

Minciuna şi nedreptatea, meciurile furate. „Cred că oricine ar fi deranjat atunci când e nedreptăţit, când câştigă adversarul în vreme ce tu meritai victoria”, explică pugilista. De asemenea, îi displace politica de două parale.

Întrebări şi răspunsuri

Ai fost vreodată în situaţia de a folosi boxul în afara ringului?

F.I.: Niciodată. Deşi am mai spus la nervi că-i dau cuiva vreo două, n-am trecut la fapte. Lupta de stradă e foarte diferită de box, oricum. În box există reguli, nu e la fel de periculos, nu poţi să păţeşti lucruri care se pot întâmpla pe stradă.

Cum au primit părinţii tăi deciazia ta de a boxa?

F.I.: Fireşte că n-au fost de acord la început, le era teamă ca într-o zi să nu vin acasă şi ei să nu mă recunoască. Dar în timp s-au obişnuit, nu s-au mai împotrivit când mergeam la antrenamente, iar acum chiar mă susţin foarte mult.