Dată afară din facultate din cauza credinţei

Lia Lucia Ilian este preşedinta Asociaţiei Medicilor Pensionari din Sălaj

Lia Lucian Ilian,  de profesie medic epidemiolog,  este preşedinta Asociaţiei Medicilor pensionari din Sălaj. Lia Lucia Ilian  este de origine clujeancă.  A ajuns la Zalău imediat după terminarea facultăţii iar  la repartiţie a avut de ales  între două oraşe Zalău şi Bistriţa.

„Am ales Zalăul pentru că avem cursă directă. De la autogară de la Cluj luam  autobuzul şi ajungeam la Zalău”, povesteşte Lucia. Implicată  activ în mai toate activităţile  vârstnicilor din oraş, Lucia este şi preşedintele  Asociaţiei Medicilor Pensionari  din Sălaj, fiind de profesie medic primar epidemiolog.  Recunoaşte  că, pentru a ajunge medic sacrificiile au fost pe măsură  şi a avut o tinereţe  grea. Problemele au apărut în  anul III de facultate, când tatăl său,  fiu preot greco catolic a fost condamnat politic.

 A avut mult de suferit, fiind exmatriculată din facultate chiar în anul terminal. „Tata a fost  fiu  de preot greco catolic la Cluj iar mama învăţătoare la Colegiul Pedagogic. În anul  III de facultate tata a fost condamnat. De atunci au apărut greutăţile”, îşi aminteşte Lucia. Din cauza condamnării tatălui, Lucia a fost exmatriculată din facultate, iar timp de doi ani, perioadă în care s-a angajat la un aprozar de legume şi fructe, a tot trimis memorii la Bucureşti, la Ministerul Sănătăţii şi la Comitetul Central pentru se   reîmatricula. „Am fost nevoită să mă angajez în această perioadă pentru  a ne asigura existenţa. Mai eram trei surori, mama a fost  dată afară la un moment dat din învăţământ tot din aceleaşi motive şi a fost foarte greu. Ţin minte şi acum cum mama mergea la părinţii ei la  Borşa, o localitate lângă Cluj, cu un rucsac în spate pentru a aduce de la bunici cartofi şi alimente să avem de mâncare. Foarte greu... ”,  povesteşte cu lacrimi în ochi Lucia.
Surâsul pe chipul Luciei avea să apară după aproape trei ani de la exmatriculare, când într-o bună zi după repetatele memorii trimise, a primit răspuns. A  fost reîmatriculată la facultate, şi-a dat toate examenemele şi a absolvit  cu brio medicina.

 Imediat după absolvirea facultăţii a ajuns la Zalău şi a fost repartizată la Sanepidul Raional Zalău, apoi a lucrat la Sanepidul Inter Raoinal Zalău Jibou, iar din 1958 şi până în anul 1995 a fost inspector sanitar judeţean şef al judeţului. Făcea controale pe teren în tot judeţul, în unităţile spitaliceşti, în instituţiile de învăţământ şi toate unităţile de comerţ în judeţ Totul era în mâna ei. Trebuia să ia decizii ferme, să închidă sau să deschidă anumite unităţi, însă cu toate că a deţinut o funcţie importantă, femeia mărturiseşte că niciodată în viaţa ei n-a luat de la nimeni nimic, nici măcar un litru de lapte. „Statul ăsta a dat pâine la toată lumea. Dar numai pâine, cozonac şi-a făcut fiecare cum a putut  şi atunci ca şi acuma. În viaţa mea, în toată activitatea ,  nu am luat de la nimeni nimic, nici măcar un  un litru de lapte, cu toate  că se oferea peste tot câte ceva ca să închizi ochi şi să treci cu vederea.  Am  şi am avut întotdeauna conştiinţa împăcată”, mărturiseşte medicul.

Epidemie de trichineloză

 Lucia îşi aminteşte că  în activitatea profesională a avut destul de multe momente în care  deciziile  şi măsurile  pentru comunitate  trebuiau  luate  imediat, fără prea multe ezitări. În anii comunismului, la nivel de municipiul, zeci de persoane  au ajuns la spital fiind intoxicate cu trichineloză. La  vremea respectivă  nu se prea ştia  foarte multe despre această infecţie şi era destul de greu de diagnosticat acest virus. „Un episod endemic a apărut în oraş în anii comunismului. Multe  persoane s-au îmbolnăvit atunci, mâncând  crenvuşti făcuţi din carne de porc mistreţi. Am fost sunată de  prin secretarul judeţului. Mi s-a cerut părerea, să indentific  cazul, mai ales că se îmbolnăviseră  persoane de la vârf, inclusiv echipa  de sport a Zalăului. Le-am spus  că este trichineloză. Nu  se se găseau pe vremea aceea  medicamtele la  noi pentru tratare şi am apelat la medicamte din Germania printr-un fost profesor  universitar”, povesteşte Lucia. Un alt caz, în  care s-a aplelat la profesionalismul Luciei, a fost o toxiinfecţie alimentară la Liceul Industrial din Zalău, când angajaţii şi sute de elevi au ajuns la spital din cauza unor plăcinte cu brânză. „Şi atunci s-au îmbolnăvit pe capete, de la  elevi până la bucătăreasa liceului.  Am făcut urgent anchetă şi am decoperit că brânza folosită a fost contaminată”, a adăugat Lia.
În prezent Lucia Lia Ilian este preşedinta Asociaţiei Medicilor Pensionari din Sălaj şi predă la Epidemiologie infecţioase educaţie pentru sănătate şi managementul sanitar la Şcoala Post Liceală Sanitară Cristiana din Zalău.
 
Profil
Născută: 13 aprilie, 1929.
Studii:  Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu Cluj Napoca
Familie: Văduvă, o fiică

Ce-i place

Îi place lectura. Să citească în special  informaţiile din mass media. Mai spune că îi place punctualitatea, oamenii care au coloană vertebrală, pe care din păcate îi întâlneşte tot mai rar  ultimii ani, moralitatea  şi bunul simţ.  Deasemea, îi place să fie informată despre tot ceea ce se întâmplă în toate domeniile de activitate.

Ce nu-i place

În primul rând nu-i place indecenţa, despre care afirmă că  distruge atât  fizic cât şi psihic. Nu-i place  actualul  vocabular al tinerilor din ziua de azi, care denotă lipsa de educaţie şi modul în care se fac promovările în diferite domenii de activitate  şi mai mult decât atât, îi displac omenii care  cumpără „inteligenţa”- diplomele de studii. 

Întrebări şi răspunsuri

Care  sunt momentele de care vă bucuraţi cel mai mult ?

 L.L. I : „Mă bucur foarte mult atunci când văd că pot fi de folos celor din jurul meu, inclusiv faptul că predau la  Şcoala Post Liceală. Mă bucur că pot să transmit cunoştiinţele mele profesionale tinerilor din ziua de azi şi cel mai mult mă bucur atunci când stau de vorbă cu nepoata mea  Bianca, care mi-a urmat cariera de medic.  Sunt împlinită şi mulţumită de familie, de fiica mea şi de ginere, care sunt medici dar în special de scumpa şi unica nepoată  ”. 

Ce vă nemulţumeşte cel mai mult în ziua de azi?

I.L.L: „Felul de a fi al unor oameni, faptul că unii sunt duplicitari şi lipsa cuvântului dat. Lipsa de responabilitate. Atâta vreme cât ocupi un loc şi ai o funcţie, trebuie să fii responasbil să îţi asumi riscuri, însă din păcate  acestă iresponabilitate o întâlnesc tot mai mult, o văd  şi o citesc aproape zilnic în mass media”.