Dan Băcueţ Crişan, zălăuanul ce apără Porolissumul

Născut în Arad, dar şcolit în Alba Iulia, a ajuns în Zalău în 1997. Astăzi, Dan Băcueţ Crişan este cercetător la Muzeul Judeţean,  doctor in istorie şi, totodată, „tribun” al ultimei cohorte de romani care apără Porolissumul.

Deşi nu este specializat în perioada romană, ci pe evul mediu timpuriu, Dan Băcueţ Crişan s-a oferit să antreneze trupa „Cohors III Campestris Civium Romanorum”, numită aşa după o cohortă romană care apărat graniţa romană din castrul de la Porolissum, în urmă cu aproape 2000 de ani. „Prima reprezentaţie am avut-o la Festivalul Zilelor Romane, de anul trecut, iar soldaţii romani erau de fapt pompieri de la Detaşamentul din Zalău. Eram presaţi de timp şi am considerat că ei, având pregătire militară, vor putea să-şi intre mai simplu în rol”, explică „tribunul” cohortei.


„Încercăm să facem educaţie“


După reprezentaţiile de la Zilele Romane, Băcueţ şi colegii săi de la muzeu s-au reorientat în recrutarea soldaţilor romani. Astfel, cohorta a devenit una a elevilor, împărţită în două grupe – liceeni din Zalău. „Pe lângă partea de divertisment, încercăm să facem şi educaţie. Ne întâlnim periodic pentru a viziona filme istorice şi pentru vizite în muzeu. Încercăm să îi învăţăm cât mai multe lucruri despre istoria locală şi să-i facem să respecte patrimoniul, obiectele vechi şi tradiţiile”, afirmă Băcueţ.


De altfel, cu trupele de copii care au intrat în pâine, sau „panis militaris” - pâinea soldaţilor romani -, de la începutul acestui an, Dan Băcueţ Crişan a organizat mai multe reprezentaţii, cu ocazia evenimentelor importante de la şcoli şi la Zilele Muzeului. Spre bucuria „tribunului de cohortă”, elevii continuă să vină la antrenamente şi la întâlnirile de la muzeu.


Dan Băcueţ mai spune că toate activităţile desfăşurate alături de copii încearcă să acopere unele neajunsuri din manualele de istorie, care vorbesc prea puţin despre obiective atât de importante pentru Sălaj.



Pasiune costisitoare


Pe de altă parte, Dan Băcueţ Crişan spune că pasiunea lui pentru istorie e destul de scumpă. „Echipamentul purtat de noi este al muzeului şi a fost cumpărat pentru astfel de momente. Unele dintre componente sunt confecţionate chiar de noi, pentru că dacă ar fi să cumperi o uniformă romană de la magazinele specializate costurile ar fi destul de mari. Echipamentul  este scump, cel puţin 1.000 de euro, fiindcă e făcut manual”, adaugă doctorul în istorie.


Ce-i place :
Este îndrăgostit de meseria pe care o practică şi spune că are multe satisfacţii profesionale, întrucât poate aduce în faţa oamenilor lumea de altădată. „Fiecare ciob găsit face parte dintr-un puzzle. E un sentiment extraordinar când reuşeşti să recompui şi să înţelegi istoria acelui artefact, iar apoi să o explici, mai departe şi altora”.


Ce nu-i place :


Oamenii mincinoşi şi duplicitari despre care crede că au doar rolul de  a-i încurca pe cei care vor să facă ceva. „Îmi displac indivizii care nu fac nimic, dar îi critică pe cei care care se străduiesc, chiar dacă, uneori, cei care muncesc mai pot face şi greşeli”.



Întrebare şi răspuns

Cum apreciază publicul activitatea dumneavoastră?
„Reprezentaţiile «cohortei» noastre prind la public. Le oferim ceva inedit, iar în Zalău, cel puţin, putem spune că avem exclusivitate pe acest segment de spectacole. Putem spune că la nivel naţional „concurăm” numai cu Terra Dacica Aeterna, o asociaţie din Cluj Napoca.  Le prezentăm o altă faţă a istoriei şi astfel pot înţelege mai uşor lumea antică, vechile obiceiuri şi ritualuri”.