Csók Zsolt face echilibristică între ştiinţă şi artă

A fost traducător, mecanic auto, a spălat maşini şi WC-uri şi a pus gresie pentru a se întreţine cât era student. Toate astea i-au folosit pentru a ajunge cercetător ştiinţific la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

La vârsta de 14 ani, Csók Zsolt a ştiut că vrea să devină arheolog, după ce l-a întâlnit pe mentorul şi „al doilea tată” al său – arheologul Horea Pop. În 1997 a fost pentru prima dată pe un şantier arheologic, la Şimleu Silvaniei, iar de atunci a acumulat în jur de 35 de campanii de săpătură – la Şimleu, la Zalău, la Braşov, la Cluj, Arad şi Satu Mare.

„Îmi petrec cel puţin nouă luni pe an în natură, pe şantiere. Momentan mă ocup de Poarta Meseşană, ceea e constituie o responsabilitate foarte mare. Este unul din punctele cheie legate de pătrunderea triburilor maghiare în Transilvania şi confruntarea cu populaţiile locale”, afirmă tânărul cercetător ştiinţific al muzeului.

De nevoie, a fost şi mecanic auto

Este specializat în istoria Transilvaniei de Nord-Vest din secolele X-XIII, arheologie militară, arheologia aşezărilor umane, arhitectură romanică şi gotică timpurie.

Ca să se întreţină în perioada studiilor, a avut slujbe extrem de felurite: „Am fost traducător, am spălat WC-uri, am fost mecanic auto, am, spălat maşini, am cărat betoane şi am pus gresie şi faianţă în primii ani de facultate”.

Dar a reuşit să obţină satisfacţia de a se susţine singur, în proporţie de 95%, alegând calea cea grea – dar mai plină de satisfacţii. Pentru că preferă parcursurile mai dificile, Zsolt nu îşi doreşte să părăsească ţara, de aceea a renunţat şi la bursa doctorală în Anglia, urmând să-şi completeze studiile la Sibiu.

Zsolt este foarte mândru de numele pe care îl poartă familia sa „Csók” (în limba maghiară sărut), unic în Transilvania - susţine el. „Am cercetat, suntem singurii în Transilvania; mai este un Csók Zsolt în Ungaria, doctor chimist” , spune el.

„Pentru cei care gândesc...”

Îl deranjează faptul că multe familii îi „sufocă” pe copii, nu-i lasă să se dezvolte personal. Motiv pentru care a iniţiat în această primăvară un proiect destinat tinerilor, care constă în vizionări săptămânale de filme „de referinţă”, în special europene. „Am pornit «Pentru cei care gândesc...» cu ajutorul unei eleve – Paula Cotoi, şi a profesoarei Iulia Florian, de la Colegiul Naţional Silvania, pentru toţi tinerii interesaţi”, afirmă Zsolt.

Cercetătorul ştiinţific este pasionat şi de fotografie. De altfel, pregăteşte o expoziţie care va fi vernisată într-o galerie din Cluj Napoca în luna ianuarie, cu tema „Despre viaţă şi alte lucruri mărunte”.

„Îmi trăiesc viaţa cât mai simplu, lucrurile simple şi mărunte îţi umplu sufletul cel mai mult”, consideră Zsolt. El susţine că, în prezent, se orientează spre latura sensibilă, lucrând la un volum trilingv de nuvele şi poezie.

Ce-i place

Îi place Friedrich Nietzche, Pink Floyd, liniştea, zâmbetul, vinul bun şi „zama de macriş”. Zsolt este şi bucătar amator, pasionat încă din copilărie, şi a demonstrat cât de mult l-a prins acest hobby participând anul trecut la Campionatul de gătit în aer liber cu echipa „Nişte ţărani”. „Este singura relaxare de care am parte”, spune el despre gătit. Şi, fiindcă e verde-odihnitor, începe sezonul de şantier şi toate renasc, tânărul cercetător iubeşte primăvara.

Ce nu-i place

Îl irită incultura, de care avem parte foarte mult în societatea în care trăim – susţine el; la fel, indiferenţa, aroganţa, mediocritatea şi ipocrizia. Şi nu-i plac produsele de fast-food care, din punctul de vedere al bucătarului amator, sunt prea simplu de pregătit şi, pe deasupra, „îţi mănâncă banii şi sănătatea”. Oraşele mari îl sufocă, preferându-le pe cele mici şi pline de „Oameni”.