Cristian Ardelean, la trântă cu moartea

Îşi riscă frecvent viaţa pentru a scoate din pământ muniţia rămasă neexplodată din războaie. Permanenta apropiere a morţii îl face să aprecieze viaţa la superlativ.

„În Sălaj, se găseşte neaşteptat de multă muniţie neexplodată, deşi niciodată nu s-au întâmplat accidente. Odată, eu şi colegii am găsit la depozitul de fier vechi 12 tone de muniţie. În rest, prin grădinile oamenilor se găsesc destule proiectile“, povesteşte Cristian Ardelean, pirotehnician la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) din Zalău. Tânărul este pirotehnician din anul 2007 şi spune că şi-a ales această meserie deoarece i s-a părut interesantă şi neobişnuită şi pentru că „trebuie s-o facă cineva şi pe asta”. Fiind şi el un om neobişnuit, i s-a părut potrivită.

A găsit 11.000 de proiectile într-un singur loc
A asanat mii de proiectile, grenade şi obuze. Spune că pericolul există întotdeauna. „Fiecare intervenţie a noastră prezintă pericol. Putem oricând să murim”. Cel mai neobişnuit i s-a părut faptul că a descoperit cartuşe vechi de pe vremea Rezistenţei în podurile unor case şi grenade în şcoli. Dar şi faptul că a găsit peste 11.000 de proiectile într-un singur loc. „Cu aceste cantităţi de materiale explozibile te confrunţi de obicei în războaie, nu pe timp de pace”, spune Cristian. „Se pune TNT peste ele şi se dă foc. Rămâne un crater ca şi cum ar fi căzut un meteorit în locul acela”, descrie Cristian procesul de distrugere a acestor materiale. În general, spune Cristian, ţiganii găsesc muniţia şi o duc la fier vechi, iar angajaţii firmei de recuperare sunt obligaţi să-i anunţe pe pompieri. „Ne este frică, da. Dacă nu ne-ar fi frică, ar fi de rău. În primul rând, în această profesie trebuie să înţelegi riscul”, spune pirotehnicianul.

Pasionat de fotografie
Însă „durul“ Cristian are şi o latură sensibilă: fotografia. Pentru el, fotografia înseamnă „o evadare din cotidianul nenorocit, o apropiere de natură, libertate, o formă de expresie”. Fotografiile sale sunt atât de reuşite încât, de când şi-a cumpărat ultimul aparat de fotografiat, unul performant, toată lumea îl întreabă de ce nu face o afacere din asta, fotografiind nunţile. „Lumea nu înţelege că pasiunea nu are nici o legătură cu afacerile”, spune Cristian.

„Oamenii nu zâmbesc, au feţele anoste, triste”
El povesteşte cum a ajuns să-şi descopere pasiunea fotografiatului. „Eram în Spania. Nu avusesem niciodată un aparat foto şi am văzut că se vindeau la promoţie. Acolo am început, cu acela. În timp mi-am cumpărat aparate din ce în ce mai performante”.
Pentru Cristian Ardelean, fotografia înseamnă foarte mult, e o parte importantă a vieţii sale. „Nu ştiu cum arată omul fără pasiuni. Dacă aş merge acum pe stradă şi aş fotografia feţele oamenilor, sunt curios câte zâmbete aş surprinde. Astăzi oamenii au feţele atât de anoste, atât de triste...”, spune Cristian. Probabil acesta este motivul pentru care preferă să importalizeze aspecte din natură, în detrimentul figurilor. „Sâmbăta şi duminica, mai ales, mă duc cu aparatul în natură şi fac poze. Pur şi simplu uit de mine. Odată am mers peste 40 de kilometri fără să-mi dau seama”, spune Cristian. Cel mai mult iubeşte cerul, pentru că, spre deosebire de imaginile pământului, cerul nu este niciodată la fel.

Ce îi place. 
Îi plac liniştea, înţelegerea şi bucuria. Îi place să râdă. „Ne vom trezi la 80 de ani că toată viaţa a trecut într-o clipă şi noi n-am trăit”. Îi place modestia la oameni. Îi apreciază pe oamenii simpli, fără fasoane, sinceri, înţelegători.

Ce nu îi place.
„Nu-mi place când nu e soare. Nu-mi place întunericul! E frumos când e culoare, când e lumină.” Locuind la ţară, aude păsările la ora patru dimineaţa. Spune că acest lucru e ceva ce nu poate fi înlocuit de toată bogăţia de pe lume.

Întrebări şi răspunsuri.

Cum se împacă soţia cu pasiunea pe care o aveţi?
C.A. O, ea mă înţelege. Chiar ar fi problemă dacă nu m-ar înţelege. Nu ştiu ce aş face atunci, pentru că investesc mulţi bani şi foarte mult timp în asta.

Aţi organizat vreodată o expoziţie cu fotografiile pe care le-aţi făcut?
C.A. În primul rând le fac pentru mine, pentru că această activitate îmi oferă bucurie. Am expus pe internet, unde am văzut că lumea le apreciază. Publicul larg apreciază fotografiile mele, pentru că sunt frumoase, dar dacă le-aş expune printre profesionişti, pentru profesionişti, ştiu că aş primi şi critici.

Declaraţie:
 „Ne este frică, da. Dacă nu ne-ar fi frică, ar fi de rău. În primul rând, în această profesie trebuie să înţelegi riscul”.
Cristian Ardelean, pirotehnician

Profil.
Născut. 30 iunie 1982
Studii. Liceul „Voievod Gelu” Zalău
Familie. Căsătorit. Fără copii, încă