Castelul crimelor din Treznea este lăsat să moară

Castelul Bay din localitatea Treznea, monument istoric de interes local, se degradează încet dar sigur. Cu toată că au existat persoane care şi-au exprimat disponibilitatea de a-l restaura şi a-i da o utilitate, nici primarul şi nici localnicii nu doresc acest lucru. Ei spun că nu ar face decât să le amintească de genocidul comis asupra părinţilor şi bunicilor lor.

Recent, castelul a fost din nou vandalizat. În noaptea de 9 spre 10 iulie, un cetăţean a furat 720 de kilograme de tablă de pe acoperiş. Potrivit spuselor primarului, aceasta nu este pentru prima dată, bucăţi din ziduri sau din acoperiş fiind furate tot timpul. Localnicilor nu le pasă prea mult de castel, cei mai mulţi preferând ca acesta să dispară.

Groful ungur Bay Ferenc, proprietarul castelului, este considerat a fi responsabil de masacrul comis de armata horthystă asupra cetăţenilor din localitatea Treznea, în 9 septembrie 1940. Acesta este principalul motiv, de ordin afectiv, pentru care cetăţenii şi conducerea comunei Treznea se opun restaurării castelului, deşi acesta este pe lista monumentelor istorice de interes local.

Masacrul din Treznea (Trăznea) a avut loc în 9 septemebrie 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, când trupele ungare horthyste au intrat în comună. Primele victime au fost copiii aflaţi cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. După ocuparea satului, unităţile maghiare au dezlănţuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de „Masacrul de la Treznea“. Români şi evrei au fost masacraţi cu focuri de mitraliere, străpunşi cu săbiile şi baionetele, iar casele atacate cu grenade şi incendiate. În urma acestor incidente, au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români şi 6 evrei.

Muzeu, şcoală şi centru de cercetări medievale

Avocatul zălăuan Călin Hârza, pasionat de clădiri şi obiecte vechi, a vrut, în perioada 2007-2008, să concesioneze sau să cumpere castelul, să-l restaureze şi să-i dea mai multe utilităţi. El a vrut să localizeze în el sediul Balivatului Transilvaniei al Ordinului Suprem Templier al Templului din Ierusalim, un centru ecumenic universal şi un centru de cercetări medievale şi templiere. De asemenea, în corpul al doilea, a vrut să aducă o şcoală Waldorf. Într-o altă parte a clădirii, avocatul a intenţionat să înfiinţeze, în parte, un muzeu al atrocităţilor horthyste şi în parte, un muzeu al satului.

„Primăria a fost deschisă la propuneri, pe faţă, dacă suntem de acord să facem investiţii. Am făcut expertize de peste 80 de milioane de lei vechi şi le-am dat la primărie. Mi-au spus mulţumesc şi au încheiat colaborarea noastră. Apoi a început să apară teoria conspiraţionistă. Primarul mi-a spus că sunt persoane sus-puse ca vor castelul. Într-o adunare de la primărie, oamenii au vrut să mă linşeze. Eu nu cred că voia nimeni castelul. Toţi cei care l-au cerut, l-au cerut din cauza terenului, cu intenţia de a demola clădirea”, povesteşte avocatul.

Stil arhitectonic unic în vechiul Imperiu Austro-Ungar

Călin Hârza spune că acest conac prezintă o mare importanţă arhitectonică. „Este unic, nu doar în Transilvania, ci în vechiul Imperiu Austro-Ungar. Era foarte bine păstrată blazoneria, atât Bay cât şi soţia sa fiind de viţă regală. Castelul, construit pe la mijlocul secolului al XIX-lea, este în stil neo-baroc. Corpul familiei, care cuprindea şi birourile, era unit cu corpul în care locuia soţia printr-o replică a Punţii Suspinelor din Veneţia. Unicitatea clădirii este reprezentată şi de faptul că stilul eclectismului neo-baroc, gotic, este amestecat cu acela mai nou, ţărănesc. Ţăranii, lucrând acolo, şi-au lăsat influenţa ancestrală în toate elementele. Acum toată stucatura a dispărut”, povesteşte Călin Hârza, dezamăgit. El spune că atitudinea localnicilor din Treznea este oarecum de înţeles, deoarece castelul este pentru ei un simbol negativ, pe care şi-l doresc dispărut de pe faţa pământului.

Primarului din Treznea, Emanoil Stanciu, îi este lehamite să mai audă de castel. „Noi vrem să fie declarat declasat pentru a-l putea dărâma. Este într-o stare jalnică, nu se poate face nimic cu el. Ne cade molozul în cap, este pericol public, nu se mai poate reface. Dacă mai este 30 la sută din el în picioare. Nu pot pune viaţa oamenilor în pericol. Se autodemolează. Mi-a dărâmat gardul stadionului. Am făcut demersuri la Ministerul Culturii pentru a fi declasat”, spune primarul.

Localnicii îl vor dărâmat

O localnică din satul Treznea, Viorica Blaj, spune că, dacă am trăi în altă ţară, o localitate ca aceasta ar fi un loc de pelerinaj. „Nimeni nu are nimic împotriva istoriei şi a monumentului. Dar Treznea este o localitate martir şi, deci, specială. Din acest punct de vedere, legătura simbolică ce ar duce cu gândul spre masacrul din 1940 doare. Şi atunci, cei mai mulţi, ar vrea acolo, de fapt, un medicament al durerii. Oamenii nu mai vor să vadă acest castel, pentru că le reaminteşte de masacru”, spune femeia.

O altă localnică, Ileana Petrean, spune că locuitorii satului Treznea, urmaşii celor care au supravieţuit masacrului, au fost foarte afectaţi. „Însă puţini au mai rămas dintre aceştia. Cred că, dacă se făcea un muzeu al holocaustului, cu poze ale familiilor celor implicaţi în masacru, ar fi fost un punct de atracţie pentru comuna martir, iar cei care ar veni să viziteze monumentul şi mormântul comun ar putea vizita şi acest loc. Treznea ar avea astfel mai multe valenţe turistice. Folosit în scop cultural, castelul ar fi un câştig pentru comună şi ar da un plus de personalitate satului. Însă ar trebui un vagon de bani. S-a neglijat şi a început să plouă în el, s-a distrus foarte mult”, spune Ileana Petrean. Ea îşi aminteşte că în tinereţea sa acolo era sala căminului cultural şi se ţineau petreceri. Mai era folosit şi ca sediu al CAP-ului, iar camere ale conacului au îndeplinit funcţia de dispensar uman şi veterinar. „S-a umblat şi la ambianţă. Acolo era un lac, iar mama mea îşi amintea că pluteau lebede pe lac. Acuma s-a făcut stadion. Mă tem că e târziu acum să se mai facă ceva. Nu toată lumea înţelege cum ar putea fi valorificat un asemenea obiectiv”, îşi aminteşte localnica.

A scăpat de moarte cu un cântecel

Doctorul Ioan Puşcaş este el însuşi supravieţuitor al masacrului. Avea 8 ani în 1940 şi povesteşte cum a scăpat de moarte pentru că ştia ungureşte. „Învăţasem un pic ungureşte de la tata, care ştia foarte bine. Când au venit soldaţii, eu am început să număr în ungureşte şi să cânt un cântecel. Soldaţii au înţepenit, apoi au venit două femei maghiare din sat care m-au salvat”, îşi aminteşte supravieţuitorul. „93 de oameni au fost ucişi atunci cu sânge rece. Autorul moral al crimei este Bay. În ce priveşte castelul, trebuie să bage un buldozer în el, să-l culce la pământ, să nu mai rămână nici o urmă a acestui criminal care a organizat masacrul din Treznea”, spune doctorul Puşcaş.

Cultura ar dori să-l reabiliteze

Valeria Lehene, referent de specialitate în cadrul Direcţiei pentru Cultură Sălaj, este de părere că acest obiectiv ar trebui reabilitat. El face parte din lista monumentelor istorice, iar primăria nu poate să-l dărâme. „Noi am dori, pe cât se poate, să obţinem fonduri să-l reabilităm. Oamenii nu prea-l doresc, ar vrea să nu-l mai vadă. Dar lor nu li s-a explicat cum ar putea să beneficieze de pe urma acestui castel”, spune Valeria Lehene. Ea apreciază că ar exista o posibilitate de finanţare pentru punerea în valoare a arhivelor şi documentelor şi pentru conservarea sitului, în cadrul unui proiect al Ministerului Culturii, de înfiinţare a unui muzeu în memoria martirilor. 

Istoricul Csok Zsolt, din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, crede că acest monument ar trebui restaurat. „Am înţeles că primarul vrea să-l demoleze. Cred că nu contează absolut deloc etnia celor care au construit aceste monumente. Contează că ele constituie imaginea zonei şi a regiunii. Trebuie să le protejăm cât se poate de bine pentru că pot aduce turism în zonă. Dacă s-ar restaura, localnicii ar fi aceia care ar beneficia. Dacă tot suntem un stat UE, hai să avem o atitudine europeană. Trebuie să uităm trecutul, pentru care nici unul dintre noi nu este vinovat, şi să mergem înainte. Important este că toţi avem acelaşi scop: să punem în valoare ceea ce ne-a fost lăsat”, spune Csok Zsolt.

Criminal de război

Groful Bay Ferenc a fost condamnat ca şi criminal de război, în vremea comuniştilor. Urmaşii săi au încercat să-l reabiliteze pentru a reuşi să obţină dreptul de proprietate. „Moştenitorii  lui Bay au încercat reconstituirea drepturilor de proprietate asupra castelului şi terenurilor aferente (400 de hectare). Au încercat pe toate legile proprietăţii, dar nu au reuşit. În fiecare dintre aceste legi există un articol care reglementează faptul că aceia care au fost condamnaţi ca şi criminali de război, sau urmaşii lor, nu pot beneficia de drepturile de proprietate. Astfel încât conacul a rămas în administrarea primăriei, sub controlul Direcţiei pentru Cultură. Nedorindu-se reabilitarea, dar neputându-se trece nici la demolare, soluţia aleasă a fost să lase intemperiile şi timpul să facă această treabă”, precizează avocatul Călin Hârza.

Cifră.
92 de oameni au fost omorâţi în 9 septembrie 1940 la Treznea, 86 români şi şase evrei.