Benedek Arpad - „seniorul” taximetriştilor din Zalău

Unul dintre puţinii taximetrişti din „vechea gardă” rămaşi încă pe baricade, Benedek Arpad îşi duce clienţii acolo unde au nevoie de mai bine de 20 de ani. El a fost printre primii zălăuani care, imediat după Revoluţie, a obţinut autorizaţie de taxi.

A început taximetria imediat după Revoluţie, fiind printre primii zălăuani care a obţinut „autorizaţie democratică”, aşa cum îi place lui să spună. A început, ca mai toată lumea la acea vreme, cu o Dacia 1300, la care a renunţat abia în urmă cu trei ani, în 2008, când şi-a luat şi el... maşină străină, ca mai toată lumea de acum. „Nu arăta rău, săraca, să ştiţi! Pentru că am avut mare grijă de ea”, povesteşte taximetristul, recunoscând că a fost nevoit să-şi ia altă maşină nu pentru că nu mergea bine cea pe care o avea, ci pentru că trebuia să facă faţă concurenţei. „Lumea se uită acum în ce maşină urcă. Vor lux”, spune el, cu un oarecare regret după bătrâna sa „maşină a săracului”: „Dacă ţi se strică Dacia, oriunde eşti, în orice sat amărât, sigur găseşti o piesă sau ceva ce să pui acolo să poţi merge mai departe. Pe când, dacă ţi se strică una de-asta străină, nu poţi decât să dai telefon să vină cineva să ţi-o tracteze”.
Despre vremurile lui de început în ale taximetriei, Benedek Arpad îşi aminteşte cu nostalgie. „Era mult mai bine atunci. Aveam mai mulţi clienţi, pentru că erau mai puţine taxiuri, dar şi pentru că oamenii au mai mulţi bani. Acum, cu taxiul merge ori cine nu ştie drumul şi trebuie să ajungă la o anumită adresă, ori gospodinele care vin de la piaţă cu foarte multe bagaje şi nu se descurcă pe jos sau cu autobuzul””. Chiar şi aşa, cu venituri mai modeste, el spune că nu renunţă. „Am şi nevoie de fiecare leu în plus, dar îmi şi place. Mă ţine în permanenţă ocupat”.

Telefoanele uitate prin taxiuri, recuperate prin dispecerate

Pentru că a-şi uita ceva în taxi a intrat aproape în rutină, Arpad ne învaţă şi ce să facem în caz că ajungem şi noi în această situaţie: „Sunaţi la dispecerat, pentru că noi când găsim telefoane, umbrele sau alte obiecte uitate prin maşină, le ducem acolo, iar dispecerul îşi notează pe un bileţel maşina în care a fost găsit. Nu trebuie decât să-i spuneţi dispecerului ce aţi pierdut şi ora la care aţi avut cursa. Iar dacă se potriveşte cu ceea ce am dus noi, veţi primi înapoi obiectul respectiv”, explică el.

Cum alegem taxiul

„La un moment dat, o doamnă s-a urcat la mine în maşină, deşi eram al treilea la rând. Am întrebat-o de ce, iar ea mi-a răspuns că cele două din faţă erau de culoare roşie, şi ea nu se mai urcă în maşini de această culoare de când a avut un accident cu una”, spune taximetristul. Dincolo de superstiţiile clienţilor, el spune că a observat că oamenii evită să se urce în maşinile în care stau atârnate multe odorizante auto sau în cele care arată îmbâcsite pe dinăuntru.

Întrebări şi răspunsuri

Cum vă daţi seama care clienţi ar putea să vă treagă o ţeapă şi să nu vă plătească pentru cursă?

În general, poţi să te aştepţi la asta de la cei care sunt băuţi şi de la cei care îţi cer să-i duci înafara oraşului. Sau de la cei care îţi spun de la început că nu au bani, dar o să-ţi dea după ce ajung acasă.  Am păţit şi eu de câteva ori, recunosc.

Cât de mare e lupta pentru clienţi între taximetrişti?

Se întâmplă de multe ori să îşi ia unii altora clienţii, fie din greşeală, fie intenţionat. Dar dacă eşti în necaz, sar cu toţii. Suntem uniţi.

Ce-i place

Cum era şi normal, taximetristul spune că cel mai mult îi place să conducă, motiv pentru care şi petrece opt – nouă ore pe zi la volan. Îi place şi să stea cu prietenii, dar şi să colecţioneze timbre, având o colecţia frumuşică pe care i-a „predat-o” unuia dintre băieţii săi.

Ce nu-i place

Calm din fire, cum şi este bine să fie un bărbat nevoit să stea mai tot timpul la volan, Benedek Arpad spune că nu-i place să se certe. „Din această cauză nu-mi plac nici persoanele agresive şi nici cele cărora le place să jignească oamenii”, mărturiseşte el.