Aniemeka Louis Onyejekwe, nigerianul „măritat” în Măerişte

Născut într-un trib din nordul Nigeriei, Aniemeka a venit în România pentru a face facultatea. Aici şi-a cunoscut nevasta şi a devenit artist, dar şi crescător de capre. 

Aniemeka, cuvânt care însemnă în nigeriană „bucuria pământului", Louis Onyejekwe a aterizat în România în aceeaşi zi în care Elena şi Nicolae Ceauşescu se aflau în vizită oficială în Nigeria, iar în România a avut loc cutremurul din 1977. Glumind pe seama întâmplării, Ani obişnuieşte să spună că el a adus cutermurul din 4 martie. Mezinul familiei, care studia în România încă din 1975, graţie unei burse a statului nigerian, şi l-a dorit aproape pe fratele mai mare. Astfel, a ajuns Aniemeka să spună după 33 de ani că în destinul său a fost scris Măerişte.

La o petrecere studenţească în 1982, Ani - care era în ultimul an la Facultatea de Grafică din Cluj- a întâlnit-o pe Mariana - studentă la chimie. Abia după cinci ani, doi fii şi un an de armată obligatorie în Nigeria a sosit telegrama prin care Ceauşescu a aprobat căsătoria dintre cei doi. Nunta a fost una tradiţională românească, nici la Cluj, nici la Bucureşti, nici la Braşov şi nici în alte oraşe prin care au mai locuit, ci în Măerişte, satul natal al Marianei.

Revoluţia le-a decis rezidenţa

Cum în România viaţa devenise foarte grea, în 1989 Aniemeka a decis ca familia extinsă deja la cinci membri să se stabilească în Nigeria. Dar Revoluţia din decembrie l-a surpins dincolo de graniţele ţării. „Abia pe 6 martie, după ce s-au mai liniştit lucrurile, m-am întors. Datorită faptului că lumea devenise altfel prin căderea comunismului, oamenii erau liberi să călătorească, am hotărât să ne continuăm viaţa aici". Lui Ani i-a plăcut mult Braşovul şi ar fi dorit să locuiască undeva la 30 de kilometri de reşedinţa de judeţ. Însă crede că soarta i-a rezervat ca domiciliu satul Măerişte, unde au cumpărat o casă bătrânească în 1990 şi de unde s-au mutat abia în urmă cu 6-7 ani.

Grafician - crescător de capre

Pentru a-şi întreţine familia, Aniemeka s-a apucat de afaceri după '90. „La început aduceam ţinute de copii şi femei din Turcia. A mers aproape doi ani. Apoi mi-a venit ideea cu caprele, pentru că la noi în Est şi Vest aproape toţi cresc capre; în plus, tatăl meu era specialist în zootehnie, mă putea sfătui". Microferma a găzduit două turme (aproape 500 de capre), iar graficianul transformat în fermier valorifica tot ce se putea - produsele lactate şi iezii. I-a trecut prin cap chiar să dezvolte ramura de pielărie, realizând obiecte de vestimentaţie în culori vii, nigeriene. Afacerea nu a mers, întrucât, spune Ani, sătenii i-au otrăvit animalele.

Din 2002, Aniemeka s-a orientat spre domeniul publicităţii, bazându-se pe studii şi pe simţul său estetic dezvoltat. Până la criză când, spune nigerianul, cifra de afaceri a ajuns sub zero.

Întrebări şi răspunsuri

Unde pot fi văzute lucrările tale de grafică?

Aniemeka: Cele pe care le-am realizat la Cluj nu mai sunt. Întotdeauna am fost rezervat faţă de ideea de expoziţie colectivă, eu vreau să prezint ceea ce gândesc şi în modul în care găsesc eu de cuviinţă. Anul acesta voi avea prima expoziţie personală, grafică şi fotografie, în principal inspirată de natură, de ceea ce e mai frumos şi mai neobişnuit în jurul meu. 

După 33 de ani petrecuţi în România, ţinând cont şi de evoluţia la care ai asistat, te-ai muta în altă ţară?

Aniemeka: Da. La pensie mi-ar plăcea să locuiesc şase luni pe an în Nigeria, celelalte aici.  Nu m-aş putea desprinde de tot de România, copiii şi-au croit un drum şi rămân aici, cel puţin pentru o vreme.

Ce-i place

Îi place natura care îl înconjoară, să analizeze şi să studieze oamenii. Încearcă să se pună în locul lor şi să înţeleagă de ce fac uneori lucruri care nu sunt apreciate ca fiind bune, iar răspunsul de multe ori îl găseşte la animale, despre care se spune că sunt iraţionale. Apreciază oamenii naturali şi modeşti.

Ce nu-i place

Nu îi plac oamenii fiţoşi, cu nasul pe sus, care se cred buricul pământului. Dar recunoaşte că îi strârnesc curiozitatea. Snobismul, însă, a existat de când lumea. Îi displace, de asemenea, când oamenii încearcă să îi impună puncte de vedere sau comportamente, dacă nu sunt scrise în vreo lege. Câtă vreme el nu impune, aşteaptă să fie tratat la fel.