Andrei Lazăr - Misiunea lui: promovarea culturii hip-hop

Andrei Lazăr

Dansează de la vârsta de 5 ani, iar în hip-hop a devenit un fel de specialist şi un formator.

Dacă pentru unii dansul este un hobby, pentru Andrei Lazăr a devenit un mod de viaţă. „Eu dansez de la cinci ani, dar alte stiluri, nu hip-hop. Este un stil de dans care mă prinde mai bine“, povesteşte tânărul.

Inspiraţia sa a fost fratele mai mare, ale cărui mişcări de dans le urmărea şi le reproducea în casă pe când avea 14 ani. „Progresând şi eu puţin, am intrat în trupa pe care a format-o împreună cu un grup de prieteni şi colegi de clasă de-ai lui“, descrie Andrei începutul aventurii sale în lumea dansului.

În 2003 a luat fiinţă „Sens Unic“, în care s-au regăsit cei care împărtăşeau aceeaşi pasiune pentru hip-hop, pentru a progresa împreună. „Nu aveam un loc de antrenament, nu am reuşit să găsim nicăieri disponibilitate. Pe cât puteam ne antrenam în sălile de sport, în parcuri sau pe stradă în timpul verii, în parcări la supermarket. Făceam asta pentru noi, nu ne-am gândit la bani“, îşi aminteşte dansatorul.

A renunţat la coregrafie

Pentru că i-a plăcut de mic să danseze, Andrei şi-ar fi dorit să urmeze o carieră în domeniu. Dar, pentru că exista o secţie doar în cadrul Facultăţii de Teatru de la Cluj, s-a orientat spre Politehnica din Timişoara. „Auzisem că acolo ar fi cea mai bună trupă de hip-hop din ţară, care şi-a început activitatea prin 1995. Era visul meu să-i găsesc, să-i întâlnesc. Şi, cum am absolvit liceul de telecomunicaţii, politehnica a fost mai apropiată“, explică tânărul. Timp de patru ani, adaugă el, s-a antrenat alături de cei de la Moonwalkers.

Astfel a avut ocazia să dobândească experienţă şi să fie solicitat ca membru în juriul de specialitate la concursurile de hip-hop din ţară. Anul acesta a fost singurul român care a jurizat într-o competiţie internaţională de tradiţie de la Oradea.

Dansatorul ia cultura hip hop foarte în serios. A studiat chiar istoria acestui stil de dans: „Trebuie să mergi mult înapoi, la originea sa, ca să înţelegi de ce faci anumiţi paşi“. În opinia sa, în România cultura hip-hop nu este percepută corect şi nici luată în serios, nu este considerată o artă şi nu îşi găseşte loc în teatre, cum se întâmplă în alte ţări.

Ce-i place:
„Cam tot ce-mi place se încadrează în două domenii: muzica bună şi dansul“, spune Andrei dintr-o răsuflare. De asemenea, se dă în vânt după plăcinta cu brânză şi finetti, pentru că e o combinaţie de sărat şi dulce – aşa cum sunt şi oamenii, unii mai dulci, alţii mai săraţi. Tânărul crede foarte mult în „furtuna de idei“, spunând că orice problemă îşi găseşte soluţia la o masă cu mai mulţi oameni.

Ce nu-i place:
Nu-i place să se trezească dimineaţa şi să fie nevoit să vorbească. Şi nici să fie lider, preferând să se înconjoare de oameni care să-i acopere lipsurile. Nu suportă viciile: „Dacă e să consumi un «drog», fă ceva ce-ţi place şi-ţi aduce beneficii: dansează, desenează, cântă la vioară“. Îi displace faptul că în cluburi nu se dansează. „Anumite mişcări care se repetă nu reprezintă un dans“, explică Andrei.