Andrei Benea – Columbofilul şi mica lui „comoară“

Deşi are numai 11 ani, Andrei este un pasionat columbofil, care creşte aproximativ 70 de porumbei, în curtea bunicilor. Printre exemplarele de porumbei voiajori se află şi un „veteran“, care are dublul vârstei stăpânului.

Pasiunea pentru porumbeii voiajori i-a fost inoculată lui Andrei de tatăl său, care s-a apucat de creşterea înaripatelor încă de la vârsta de 7 ani. „Cam de la aceeaşi vârstă am început si eu să mă ocup de creşterea porumbeilor. Trebuie să recunosc că majoritatea porumbeilor i-am primit «moştenire» de la tatăl meu, care participa la competiţii cu mult înainte ca eu să mă fi născut”, spune Andrei.
Elev în clasa a IV-a la Şcoala „Simion Bărnuţiu“, Andrei petrece ore bune, după cursuri, în curtea bunicilor săi de pe strada Crasnei, din municipiul Zalău. „Dacă nu m-ar ajuta tatăl meu, mi-ar fi foarte greu să mă ocup de porumbei. Avem mai mult de 70 de păsări, care trebuie hrănite şi trebuie să le curăţăm, zilnic, adăpostul. Cam trei-patru ore e de lucru cu ei, zilnic“, explică micul columbofil.
De la Zalău, la Gdansk
Încă de acum 4 ani, Andrei a devenit membru cu „acte-n regulă“ a Clubului Sportiv Columbofil „Silvania“, afiliată la Federaţia Română de Sport Columbofil. Porumbeii crescuţi de el au văzut multe ţări din Europa în competiţii şi s-au întors de acasă din oraşe precum Gdansk sau Melk, situate la peste 600 de kilometri de Zalău. Columbofilul-junior spune că porumbeii voiajori pot fi şi astăzi mesageri între oraşe îndepărtate şi că nu de puţine ori s-a trezit cu mesaje de prin ţările unde şi-a trimis concurenţii înaripaţi. „S-a întâmplat ca porumbelul să fi fost prins în anumite ţări. Cei care l-au prins i-au pus lângă inelul de la picior un scurt mesaj, cu adresa şi numărul de telefon. Noi îi sunăm apoi, ca să vedem cât timp i-a luat porumbelului să ajungă acasă şi pe unde a trecut“, adaugă Andrei.
Veteranul porumbeilor voiajori
Cu siguranţă, cel mai important exemplar din „colecţia“ sa este un porumbel care are de două ori vârsta lui Andrei. Adică 22 de ani. „Am vorbit cu tatăl meu şi cu alţi columbofili, şi din discuţii a reieşit că porumbelul meu este unul dintre cei mai bătrâni din ţară. Exemplarul mi-a rămas de la tatăl meu, care l-a cumpărat în 1989. Dovada că s-a născut în acel an stă pe inelul metalic de la picior“, declară columbofilul din Zalău.
Bătrânul porumbel a avut o tinereţe zbuciumată, fiind rănit în 1992, cu două alice, în timp ce se întorcea de la o competiţie din Praga. În pofida rănilor, porumbelul a reuşit să se întoarcă la Zalău, iar tatăl lui Andrei l-a îngrijit şi a reuşit să-i salveze viaţa, iar de atunci nu zboară decât la distanţe de maximum 30 – 40 de kilometri de casă şi se întoarce repede la adăpost.
Profil.
Născut. 22.11.2000, Zalău.
Studii. Elev în clasa a IV-a la Şcoala „Simion Bărnuţiu”
Familie. Este singur la părinţi.

Ce-i place?
Pe lângă pasiunea pentru porumbeii voiajori, pe care-i consideră extrem de inteligenţi, sensibili şi ataşaţi de om, Andrei spune că-i mai place şi tenisul de masă şi chiar practică acest sport, fiind înscris şi la cursuri cu un antrenor profesionist.
Ce nu-i place?
Columbofilul junior s-a codit să răspundă la această întrebare, dar, în cel din urmă, a spus că „sunt câteva materii la şcoală care nu-i plac“. Totuşi, pentru a nu-şi supăra profesorii, Andrei n-a spus despre ce materii este vorba.

Întrebare şi răspuns
Vei încerca să faci şi o afacere din creşterea porumbeilor voiajori?
„Niciodată. Eu cresc porumbei doar din pasiune, pentru că-mi plac şi m-am ataşat de ei. E adevărat că poţi face şi bani din acest hobby, pentru că preţul unui pui, cu pedigree, începe de la câţiva zeci de lei, dar poate ajunge şi la 300 – 400 de euro. Dar eu n-am de gând să-mi vând porumbeii. Nici măcar unul“, explică Andrei.