Andreea Paul Vass: "Femeile care nu citesc sunt periculoase"
0
Între emisiuni TV, cursuri la Academia de Studii Economice şi şedinţe de Guvern, sălăjeanca Andreea Paul Vass şi-a făcut timp şi pentru a coordona apariţia unei cărţi menită să dea un imbold femeilor care se feresc de scena politică sau de funcţiile decizionale importante.
La începutul lunii aprilie, Andreea a lansat „Forţa Politică a Femeilor”, un volum care cuprinde câteva zeci de poveşti de succes ale femeilor care activează deja pe scena politică, în mediul universitar sau în multinaţionale.
„Trei au fost evenimentele care m‑au făcut să mă gândesc serios la o carte dedicată prezenţei şi rolului femeilor în politica românească actuală. Primul era legat de angajamentul personal al preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, ca femeile să reprezinte cel puţin o treime dintre membrii executivului european ; angajamentul a fost onorat în anul 2009. Al doilea a fost apariţia volumului Repere intelectuale ale dreptei româneşti, editat de Cristian Pătrăşconiu (Humanitas, 2010) ; m‑a intrigat faptul că nu am întâlnit nicio femeie în paginile sale. Al treilea a fost iniţiativa parlamentară a doamnei Sulfina Barbu referitoare la cota minimală de gen ; m‑au frapat afirmaţiile perpetuate cu această ocazie : „Femeile nu se implică în politică“, „Nu ştiu ce e aceea politică“. Am realizat atunci cât de ingrată este soarta femeilor din România, inclusiv a celor care au ales să intre în politică”, explică autoarea.
Au urmat apoi câteva sute de mailuri trimise tuturor ministrelor, senatoarelor, deputatelor, eurodeputatelor, prefectelor, singurei preşedinte de consiliu judeţean, primăriţelor, preşedintelor de organizaţii de femei naţionale, judeţene şi chiar locale – indiferent de culoarea lor politică. Andreea le-a cerut tuturor să-şi prezinte „cursus honorum-ul”, să-şi prezinte experienţele personale, greutăţile prin care au trecut şi modul în care au reuşit să răzbească în diferite lumi considerate inaccesibile femeilor.
Pledoarie pentru echilibru în politică autohtonă
Bazându-se pe studii şi statistici, Andreea susţine că femeile sunt subreprezentate în viaţa publică, iar pentru a rezolva acest lucru ar fi nevoie de stabilirea unei cote minimale de 30 de procente a femeilor pe lista partidelor politice, sau echilibrul perfect între bărbaţi şi femei în mass media în perioada campaniilor, ceea ce ar obliga automat partidele politice să promoveze şi femeile.
„Pe lângă eforturile de a impune o reprezentare echitabilă a femeilor trebuie aşadar dublate de grija ca această reprezentare să nu fie doar una nominală. Ele mai trebuie dublate şi de investiţii serioase în pregătirea profesională proprie. Ca să parafrazez titlul unei frumoase cărţi, nu femeile care citesc sunt periculoase, ci acelea care nu citesc, citesc o singură carte sau înţeleg anapoda. Afirmaţia e valabilă, desigur, şi pentru bărbaţi”, mai spune Andreea.
Profil.
Născută. 10 septembrie 1978, Zalău.
Studii. Doctor în economie internaţională, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2008
Familie. Căsătorită, o fetiţă.
Ce-i place ?
Din fericire, încă îmi plac multe. Îmi place să fac sport - ski, tenis, alpinism, drumeţii. Îmi place ciocolata şi să dansez.. Îmi place să stau la taifas cu prietenii şi să-mi petrec timpul cu familia. Ador s-o văd pe Sandra (fetiţa Andreei) cum creşte”, spune Andreea.
Ce nu-i place ?
Andreea spune că nu-i place mârlănia, în toate formele ei de existenţă. „O opun bunului-simţ, vital dar, din păcate, destul de puţin apreciat în zilele noastre. Nici cu prostia nu mă înţeleg prea bine”, adaugă consilierul de stat.
Întrebări şi răspunsuri
Te-ai gândit vreodată să emigrezi?
M-am gândit în ultimul an de facultate (eram cu o bursă Erasmus la Trieste), dar am ajuns la concluzia că până nu-mi dau licenţa nu are sens să fac proiecţii. M-am gândit apoi, de fiecare dată cand am plecat pentru mai mult timp în afară. De fiecare dată am ajuns repede la concluzia că e enorm de făcut în ţară, că perspectivele se pot dovedi extrem de favorabile pentru un economist bine pregătit şi (pre)dispus la muncă; mai greu e pentru “umanişti”. Nu m-am înşelat.
Cât timp reuşeşti să petreci cu familia?
Dedic familiei cât de mult timp pot. Dimineţile, serile, sfârşitul de săptămână, concediile. De multe ori, soţul şi fetiţa mă însoţesc în deplasări... Şi apoi, contează şi calitatea.
Se încarcă comentariile...
