Alina Petruş, unul dintre copiii dotaţi care vrea să plece din ţară

Voleibalistă de top, olimpică şi scriitoare, o persoană de o sensibilitate aparte, Alina Petruş îşi doreşte să ajungă medic pentru a realiza visul mamei sale.

Cea mai veche dragoste a sa este voleiul. Face volei din şcoala generală şi îşi doreşte să ajungă la performanţă. Spune că voleiul este o tradiţie de familie, tatăl ei făcând performanţă în tinereţe, iar unchiul ei este antrenorul unei echipe cunoscute din New York. „Am făcut mulţi ani volei la Clubul Sportiv Şcolar, dar pentru că trebuia să învăţ ca să pot intra la Colegiul Naţional Silvania, am renunţat o perioadă. Acum fac parte din echipa liceului, cu care am câştigat mai multe premii la Cupa Avram Iancu şi la Cupa Lyceum. Aş dori să continuu şi aş dori să fac sport mult mai intens, dacă aş avea timp. Vreau să fac performanţă, aşa ca şi ceilalţi din familia mea”, spune Alina.

Scrie proză

Alina Petruş este membră a cenaclului Ad Astra al Colegiului Naţional Silvania, condus de profesoara Tamara Ivanov. Una dintre pasiunile Alinei este aceea de a scrie proză. Textele sale premiate au fost publicate în reviste literare. „Scriu ca să mă eliberez de frustrări, scriu atunci când mă simt singură şi nu am cui să-i spun ce se întâmplă cu mine, scriu atunci când mă inspiră un anumit lucru. Scriu atunci când simt că trebuie s-o fac, atunci când îmi vine inspiraţia“, explică adolescenta.

Vrea să-i ajute pe oameni

Alina spune că vrea să devină medic.  Încă nu ştie ce fel de medic, însă îşi doreşte să fie în stare să ajute oamenii într-un fel sau altul. „Medicina a fost şi visul mamei mele, dar din diferite motive, ea nu l-a putut realiza. Aş vrea s-o fac eu în locul ei, deşi nu numai din acest motiv, ci şi pentru că îmi place şi îmi doresc să pot fi de folos. Vreau să lucrez cu oamenii, să-i ajut. Şi nu, nu m-am gândit la bani când mi-am ales această cale, deşi ştiu că aceasta este, în ziua de astăzi, motivaţia de bază”, spune fata.
Destul de matură pentru vârsta ei, adolescenta vede lispurile societăţii şi le dispreţuieşte. Şi-ar dori să poată schimba ceva, însă, lipsită de această putere, ar vrea să plece din ţară. „În acest moment, aşa cum stau lucrurile acum, aş vrea să plec din ţară. Nu din cauza lipsurilor financiare, ci pentru oameni. Oamenii sunt altfel acum, nu mai ştii în cine poţi să ai încredere, nu mai ştii pe cine te poţi baza, nu mai ştii cine spune adevărul şi cine minte. Dacă lucrurile se vor schimba în bine, într-un viitor apropiat, vreau să rămân, pentru că îmi place aici şi vreau să fiu aproape de familia şi de prietenii mei. Dacă nu se schimbă nimic, voi pleca din ţară”, spune Alina cu fermitate.

Ce îi place.

Spune că îi plac oamenii care au făcut şi fac ceva pentru comunitate, oamenii care îşi fac poporul să fie mândru. „Pentru mine, un exemplu este Nadia Comăneci. Consider că a făcut foarte mult pentru ţara noastră şi ne-a făcut să fim mândri că suntem români“, spune ea. Alina iubeşte sportul, voleiul şi înotul, dar îi place şi să citească, să călătorească, să descopere oameni şi lucruri noi. Îi place să scrie despre întâmplări ciudate şi despre lucruri pe care oamenii le văd altfel decât ea. Se simte bine la ţară, pentru că acolo s-a născut şi acolo locuieşte familia ei.

Ce nu îi place.

Spune că nu tolerează minciuna şi se fereşte de prietenii falşi. „Din păcate pe aceştia îi întâlneşti mai des decât pe cei adevăraţi”, se plânge Alina. Nu-i place atunci când vede că natura este distrusă şi nu vrea cu nici un preţ să contribuie, în niciun fel, la distrugerea ei. Nu îi place faptul că obiceiurile şi tradiţiile româneşti dispar încetul cu încetul, sub influenţa globalizării.

Întrebare şi răspuns.
După ce termini liceul, te vei duce să studiezi în străinătate?
A.P.:
Nu, vreau să rămân să studiez în România. Consider că şcolile şi universităţile româneşti sunt destul de bune şi că pot să-mi realizez visul şi dacă rămân să studiez medicina în ţară. Iar dacă vreau să apuc pe o cale, nu mai pot să dau înapoi. De aceea va trebui să mă gândesc foarte bine.


Profil.
Născută. 9 iulie 1994, Hida
Studii. Clasa a X-a la Colegiul Naţional Silvania Zalău
Familie. O soră mai mică