Adrian Maier, teologul care-i îmblânzeşte pe infractorii spanioli

După nouă ani de teologie, cinci de seminar teologic la Zalău şi patru de facultate, a plecat în străinătate. Acum este monitor-educator şi se  ocupă de reeducarea infractorilor minori din Spania.

Spune că a renunţat la preoţie şi s-a dus să muncească în Spania din întâmplare. „În momentul în care am terminat facultatea, părinţii mei erau deja acolo. Aşa că, după licenţă, m-am dus la ei, în vacanţă, şi pentru că mi-a plăcut, am rămas“, povesteşte Adrian Maier. La fel ca şi majoritatea românilor ajunşi în Spania, Adrian şi-a început povestea iberică la munca de jos, culegând struguri şi ardei sau lucrând ca salahor în construcţii. Până să ajungă monitor – educator într-un centru de reeducare a minorilor din Madrid, a lucrat şi ca ospătar într-un restaurant din împrejurimile capitalei spaniole.

„Simt că munca mea este cu adevărat importantă“

Chiar dacă spune că nu se vede făcând asta toată viaţa, Adrian declară că munca la centrul de reeducare, unde încearcă să-i pregătească pe tinerii certaţi cu legea pentru momentul în care vor fi din nou liberi, este una care îi oferă satisfacţii. „Deşi câştigam destul de bine şi înainte, nu mă simţeam împlinit. La centru, însă, simt că munca mea este cu adevărat importantă, că ceea ce fac eu contează pentru vieţile acestor copii“, povesteşte el. După cum explică el, în centrul de reeducare sunt aduşi copii şi tineri cu vârste între 15 şi 24 de ani, condamnaţi pentru diverse infracţiuni, de la furturi mărunte până la crime şi violuri. Condiţiile sunt – spune Adrian – „de hotel“, iar tinerii primesc aici ceea ce poate nu au primit niciodată în libertate: cinci mese pe zi, educaţie, distracţie, dar şi posibilitatea calificării într-o meserie.

Stimulaţi cu bani

„În prima parte a zilei, ei merg la şcoală. Dacă beneficiază de un sistem semideschis, ei merg la şcoală în oraş, şi se întorc seara, iar dacă nu au dreptul să iasă din centru (sistem închis), vin profesorii la ei“, explică el. După-amiezele le sunt ocupate cu programe de studiu şi activităţi sportive. Chiar dacă mulţi dintre tinerii din centru au în spate crime grele, în fiecare weekend vizitează, însoţiţi doar de Adrian, diferite obiective turistice din Madrid, de la muzee la grădini botanice sau parcuri de distracţie. „Ei ştiu că dacă fug, sunt daţi în urmărire generală şi după ce sunt prinşi li se adaugă încă şase luni la pedeapsă. Mie nu mi s-a întâmplat să-mi fugă vreunul“, spune Adrian. El mai afirmă că, pentru a-i motiva să aibă un comportament civilizat cât timp se află în centru,  există un sistem de stimulente bazat pe bani. „Ei primesc în fiecare săptămână câte zece euro. La fiecare abatere, li se scad câte doi euro“, a mai spus monitorul-educator din Zalău.

Centrul este privat, însă este coordonat de Comunitatea Madrid (asemănător Consiliului Judeţean – n.r), care stabileşte condiţiile de funcţionare a acestui tip de instituţii.

Ce-i place

Adrian spune că adoră mâncarea spaniolă, chiar dacă a fost crescut şi învăţat cu bucatele româneşti. Îi plac maşinile, pentru care a făcut o pasiune încă din copilărie, motiv pentru care a şi început o afacere în domeniu.


Ce nu-i place
Pentru că îşi duce traiul împărţindu-se între România şi Spania, Adrian poate să compare felul de a fi a celor două naţiuni. Aşa că afirmă în cunoştinţă de cauză că cel mai mult îi displace comoditatea românilor şi felul în care ei încearcă, pe cât este posibil, să evite să muncească.

Întrebări şi răspunsuri

Care este cea mai mare diferenţă dintre români şi spanioli?
Românii nu au cultul muncii. Eu numai aici am văzut patronii muncind, uneori chiar mai mult decât propriii lor angajaţi.

Vei rămâne în Spania pentru totdeauna?

Pentru moment, îmi convine ceea ce fac. Dar, ca orice român din străinătate, visez să revin în ţară şi să-mi dezvolt o afacere.