A supravieţuit infernului de la Auschwitz

Elly Gros, din Şimleu Silvaniei, a trăit ororile din lagărul de concentrare din Germania nazistă. Ea a emigrat în Amercia unde a fost intervievată chiar de celebrul regizor de film Steven Spielberg.

Vreme de un an de zile, adolescenta Elly Gros a trăit infernul concentraţional de la Auschwitz-Birkenau. Ea a fost luată în 1944, împreună cu familia sa, din oraşul sălăjean Şimleu Silvniei şi dusă în lagărul nazist. Elly, care acum trăieşte în SUA, şi-a spus povestea vieţii  şi pentru o fundaţie condusă de Steven Spielberg.

Elly Gros s-a născut la 14 februarie 1929, în familia Berkovits, din oraşul sălăjean Şimleu Silvaniei, unde exista, până la cel de al Doilea Război Mondial o puternică şi numeroasă comunitate de evrei. Până la 15 ani, copilăria lui Elly a decurs normal. Şi astăzi, Elly îşi aminteşte cu nostalgie clipele frumoase trăite alături de familia sa în casa, care se află pe strada Argeşului, din Şimleu. În 1942, tatăl său, care  avea 36 de ani, a fost luat de soldaţii hortyşti şi dus în lagăre de muncă. „De abia în 1945, am aflat că tatăl meu a ars de vin în 1943, pe frontul sovietic, la Dorsensk”, îşi aminteşte Elly.

În ghetou curăţa cartofi

 Încă din iarma anului 1944 evreii din Şimleu au fost obligaţi să poarte pe haine „Steaua lui David”. „Copiii cu care până atunci mă jucam, mă scuipau şi-mi strigau să plec în Palestina. Doar sprijinul mamei m-a ajutatsă trec peste acele clipe de coşmar”, mai spune Elly Gros. După Paşti în 1944, evreii din Şimleu, şi din comunele învecinate, au fost scoşi din casele lor şi cantonaţi forţat în Ghetoul din Cehei, la câţiva kilometri de Şimleu. „De cum am ajuns în Ghetou, am văzut evrei de vârsta a –III-a bătuţi crunt de soldaţi, torturaţi, pentru că hortyştii îi suspectau că şi-au ascuns o parte din bunurile de valoare”, susţine scriitoarea din Şimleu.
În ghetoul, Elly a primit sarcina de a curăţa cartofi pentru masa sutelor de evrei închişi acolo. O sarcină pe care tânăra a primit-o ca pe o binecuvântare pentru că astfel putea să-şi hrănească şi familia, mama şi frăţiorul Adalbert.

În ziua de sâmbătă, 28 mai 1944, evreilor din Cehei li s-a ordonat sî urce în vagoane pentru cărat vitele. „Am avut doar câte o sticlă de apă de persoană. Situaţia era aproape insuportabilă, fiind închişi câte 100 de oameni în fiecare vagon”. După şase zile, uşile s-au deschis. „În aer plutea un fum greu. Îmi amintesc şi acum, mirosea a cauciuc ars. A orizont se vedeau patru cuptoare înalte. Un ofiţer cu mănuşi albe pe mâinia început să ne trieze. Spre disperarea mea, m-au despărţit de mama şi de fratele meu. Avea să fie ultima dată când îi mai vedeam în viaţă...”.
Grupul din care făcea parte adolescenta din Şimleu a fost escortat înspre o clădire. Toţi, fără excepţie au fost puşi să se dezbrace, iar apoi până ţi femeile au fost rase în cap. La duşuri, fiecare a primit un săpun special pe care era gravat în germană „Jude Seife”( Săpun Evreiesc). După ieşirea de la duş i s-a spus unde se află – Auschwitz -2- Birkenau, Lagăr C. În acea zonă cu 32 de barăci se aflau evreice din Ungaria şi teritoriile ocupate de horthyşti în timpul celui de- Al Doile a Război Mondial.
 

Trimisă la fabrica de armament

În lagăr, Elly a fost pusă să aducă apă pentru 1.000 - 1.200 de femei, să cureţe barăcile şi late diferite munci.
La finele lunii august 1944, doctorul Mengele a trimis-o pe Elly, împreună cu alte femei la Fallerslaben, în Germania, unde au lucrat la fabricarea minelor antipersonal. Gazele din fabrică i+au provocat o infecţie respiratorie şi febră. „Cele care se îmbolnăveau erau trimise din fabrică şi pierdute pentru totdeauna. Nu ştiu de ce, dar pe mine m-au lăsat să rămân. Nu mai lucram în fabrică, dar spălam podelele”, mai spune supravieţuitoarea Holocaustului. În primele zile din aprilie 1945, Elly Gros a fost trimisă la Zalsweden. Acolo s-a reîntâlnit cu doi evrei, iar în 14 aprilie au avut parte de bucuria eliberării. Aliaţii i-au mutat la Hillrslaben, iar în câteva  luni s-a întors acasă. „Părinţii nu mă aţteptau, casa noastră era jefuită, iar la scurt timp după ce m-am  întors am aflat că întreag amea familie fusese ucisă. Mi-am dat seama că sunt orfană. Îmi era greu să accept, să fac faţă acestui adevăr monstruos. Au fost cele mai negre zile pentru mine, umblam ca un zombie, iar câteva zile n-am mai putu nici să vorbesc”, îşi aminteşte Elly.
 La un an după întoarcerea din lagăr, Elly s-a măritat cu Ernest Gross, supravieţuitor şi el al Holocaustului. Vreme de două decenii au locuit în România Comunistă, iar în 1966 li s-a permis să emigreze în America.
De abia în anul 1995, a făcut primele declaraţii referitoare l adrama familiei sale. O fundaţie, organizată în memoria evreilor care au murit în Holocaust, şi condusă de Steven Spielberg, i-a luat un prim interviu referitor la experienţa ei în lagărele naziste. Dar adevăratul declic, care a făcut-o să-şi facă publică povestea a avut loc în 1998 pe când vizita Muzeul, care a apărut în locul lagărului la Auschwitz-2- Birkenau. 
„Pe un perete am văzut poza cu mama, care-l ţinea în braţe pe fratele meu. Atunci mi-am jurat că atâta cât voi putea, voi scrie şi voi spune tuturor despre drama poporului meu şi a familiei mele. Niciodată nu  voi putea uita, şi nici ierta, ceea ce i s-a întâmplat familiei mele”, mai  Spune Elly Gros. 
În timpul comunismului, Elly a mai trecut o singură dată prin locurile natale, dar după 1990 vine mai des, câteodată şi de două ori pe an. Elly a fost una dintre susţinătoarele înfiinţării Muzeului Holocaustului din Şimleu Silvaniei, unicat în Transilvania de Nord.

Vrea înapoi acasă

De fiecare dată mă bucur când revin acasă. Dar am şi o mare supărare. Nici până astăzi nu am reuşit să-mi recuperez casa de pe strada Argeşului din Şimleu. Casa în care am copilărit ţi am trăit cele mai frumoase momente alături de familia mea a fost devastată de horthyşti, iar apoinaţionalizată de comunişti. În pofida repetatelor demersuri făcute de instanţă, nici până azi nu am reuşit să-mi recuperez casa”, spune cu supărare Elly.