ANALIZĂ: De la Sălajul mare, la Sălajul mic. Şi, poate, înapoi

Sălajul este astăzi unul dintre cele mai sărace, mai mici şi mai depopulate judeţe ale ţării. Viitorul nu sună, însă, rău. Ciuntit teritorial la ultima împărţire administrativă, Sălajul nu şi-a recăpătat niciodată statutul din perioada interbelică.

Datele statistice (vezi tabelul de mai jos) arată că Sălajul se confruntă cu un proces de depopulare şi unul de îmbătrânire a populaţiei. 
În plus, ultimele cifre disponibile la Direcţia Judeţeană de Statistică arată că Produsul Intern Brut pe cap de locuitor în judeţ se află mult sub media naţională. Astfel, în 2007, acesta a fost de 15.971,6 lei, la o medie naţională de 19.315,4 lei.

Nici din punct de vedere al ratei şomajului judeţul nu se poate lăuda. În decembrie 2009, Sălajul se afla pe locul 31 din 41, cu o valoare a acesteia de 10,5%, binişor peste media naţională de 7,8%. De asemenea, salariul mediu net, în 2008, plasează judeţul în a doua jumătate a clasamentului naţional, pe locul 23, cu 1.076 de lei, faţă de media naţională de 1.309 de lei.

La nivelul aceluiaşi an 2008 - de când datează ultimele statistici anuale disponibile - cel mai bine se câştiga în domeniul intermedierilor financiare şi al asigurărilor - 2.471 de lei salariu mediu net, urmat de cel al administraţiei publice şi apărarii, asigurărilor sociale din sistemul public - 2.129 de lei şi de cel al producerii şi furnizarii energiei electrice, a apei calde, gazelor, termoficării - 1.801 lei. Cea mai ieftină forţă de muncă s-a plasat în tranzacţiile imobiliare - 685 de lei. În total, 149.600 de persoane din judeţ erau considerate apte de muncă.

Dezinteres de la centru

Poziţionarea geografică, lipsa resurselor subsolului şi pierderea legăturii cu graniţa de vest sunt trei factori care au determinat o dezvoltare mai lentă a judeţului. Sălajul a ajuns un judeţ codaş în mai toate staticile demografice şi economice, în primul rând, din cauza poziţiei geografice, explică Călin Pop, lector la Extensia Zalău a Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”. „Spaţiul acesta a reprezentat întotdeauna o zonă de trecere, de tranziţie între pusta maghiară şi Transilvania, nu a fost niciodată o zonă în care populaţia să se stabilească, să se dezvolte. Este motivul pentru care în tot judeţul avem doar puţin peste 200.000 de locuitori“, spune profesorul.

Legat de slaba dezvoltarea economică a Sălajului, Călin Pop consideră că de vină pentru acest lucru este lipsa resurselor, în special a resurselor subsolului. „N-am avut minereuri de fier, n-am avut sare, n-am avut cărbune decât de foarte slabă calitate, iar din această cauză n-a existat niciodată interes de la centru pentru dezvoltarea judeţului“, explică el.

Pe aceeaşi temă: Secretele succesului pentru judeţului Sălaj

Această lipsă a resurselor a dus, pe de-o parte, la slaba dezvoltare a infrastructurii rutiere şi feroviare, dar şi la dezvoltarea unor activităţi industriale bazate pe materii prime „exotice”, cum sunt cauciucul, bumbacul, chiar şi cuprul, sortite din start unei slabe productivităţi, în primul rând din cauza costurilor mari de import şi transport. Iar productivitatea slabă s-a tradus, imediat după ’89, prin disponibilizări masive în rândul angajaţilor fabricilor care se bazau pe astfel de materii prime.

Ţuică, nu robinete

Călin Pop crede că singura şansă pentru o economie eficientă în Sălaj ar fi fost valorificarea faptului că ’60 la sută din relieful judeţului este reprezentat de dealuri, ceea ce face ca zona să fie foarte potrivită pentru pomicultură, viticultură şi pentru creşterea animalelor, care să susţină o industrie alimentară puternică şi viabilă. Atuul Sălajului ar fi trebuit să fie producţia de ţuică, o tradiţie veche de când lumea, nevalorificată comercial până acum decât într-o foarte mică măsură. „Zona industrială a Zalăului, de la Armătura şi până la gară, trebuia să fie toată o hală în care să se îmbutelieze ţuică, ceva gen whisky, nu să producă robinete “, spune Pop.

Poziţia geografică şi lipsa acută a resurselor sunt, potrivit lui Călin Pop, şi cauzele pentru care Sălajul este un judeţ profund rural. „Ca să poată exista un oraş cu 200.000 de locuitori e nevoie de resurse, pe care Sălajul nu le are, pe când pentru un sat cu 3.000 de oameni se mai găsesc resurse“, a încheiat el.

Călin Pop spune că Sălajul a reprezentat mereu o zonă de trecere

În paralel cu ghinioanele legate de cadrul natural, Sălajul a fost ciuntit la ultima împărţire teritorial-administrativă a ţării, cea din 1968. Rezultatul este că dintr-un judeţ interbelic care, în 1930, era mai mare, şi ca teritoriu şi ca populaţie, decât Clujul învecinat şi se situa din ambele puncte de vedere în primele 15 judeţe ale ţării (dintr-un toal de 71), Sălajul a ajuns, ca număr de locuitori, penultimul din ţară, iar ca suprafaţă, mai mici sunt doar Covasna, Giurgiu şi Ilfov.

Conform istoricului Marin Pop, în perioada interbelică, Sălajul era judeţ de graniţă, cuprinzând şi zone care, actualmente, aparţin de Satu Mare şi Bihor. „Odată cu venirea comunismului, printr-o lege din 1950, Sălajul este desfiinţat şi împărţit între cele trei regiuni din nord-vestul României: Baia Mare, Bihor (Crişana) şi Cluj. De abia în anul 1968, prin Legea nr. 2, privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, judeţul Sălaj, după nenumărate memorii, reapărea pe harta ţării, în configuraţia actuală, mult micşorat faţă de cel din perioada interbelică”, ne-a spus Marin Pop, doctorand în istorie contemporană.

Riscul de a fi mic
Care a fost impactul micşorării judeţului? În primul rând ratarea unei dezvoltări mai accelerate. „Ar fi fost mult, mult mai bine dacă s-ar fi păstrat configuraţia interbelică a judeţului, pentru că am fi avut graniţă direct cu Europa, am fi avut acces direct la un stat străin şi am fi fost ajutaţi de traficul de mică frontieră“, opinează lectorul universitar Călin Pop. 

În al doilea rând, devenind un judeţ de mici dimensiuni, s-a discutat nu o dată problema desfiinţării sale. „În diverse proiecte de reorganizare teritorială s-a pus problema desfiinţării actualului judeţ Sălaj, unii vor să profite de faptul că e foarte mic. Sălăjenii nu ar accepta niciodată aşa ceva. Problema se pune cum îţi gestionezi serviciile publice. Dacă reuşeşti să ai servicii publice, utillităţi, ca un judeţ mare, atunci vei avea şi investiţii şi locuri de muncă”, spune Claudiu Coşier, directorul Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Vest.