Povestea îngerilor din iadul violenţei

Trei copii din satul vasluian Toporăşti au rămas fără părinţi, după ce tatăl a omorât-o în bătaie pe mamă. O banalitate în tabloul de ev mediu al unei Românii dominate de izolare, analfabetism şi furie extremă.

Toporăşti. Un sat sărac din estul României. Localitatea nu are nici măcar indicator la intrare. Casele înghesuite şi dărăpănate sunt răspândite pe coline şi legate între ele de uliţe desfundate. O linişte deprimantă apasă dinspre săteni. Nu sunt mai mult de 800, iar conceptul de loc de muncă le este străin. Pentru mulţi, copiii reprezintă o meserie în sine, iar indemnizaţia de creştere adusă de poştaş este singura ocazie din lună când pipăie bani de hârtie. Puţini. Cel mult 200 de lei pentru un copil de până la doi ani. În rest, se munceşte prin vecini, pentru mâncare şi băutură. O parte preferă un pahar de rachiu în plus în dauna unui castron de ciorbă.

„Este ca în ghetou. Cine se naşte acolo, are şanse mici să moară în altă parte. Copiii merg la şcoală maximum până în clasa a VIII-a. Nu mai ajung la liceu. Îşi caută o femeie şi trăiesc ca să nu moară. Abia îi interesează ce pun pe masă a doua zi", spune Bogdan, un angajat de la Protecţia Copilului umblat prin toate noroaiele Vasluiului.

Aici s-au născut Mihai şi Mihaela. Acum opt ani, a luat-o acasă la el şi, la scurt timp, s-a născut Ionuţ. Apoi au mai adus pe lume două fete: pe Andreea-Vasilica şi pe Măriuţa-Petronela. În rest, nimic notabil în existenţa lor. Doar că au ajuns subiect de ştire în presa din România. Sătenii taciturni spun că cei doi lăsau copiii acasă şi mergeau la băut prin sat. De certat, se certau acasă, în faţă celor mici. Permanent. De fiecare dată, el o bătea crâncen. Aveau casă sus pe deal, fără curent electric şi fără vecini curioşi. Acum casa are lacăt pe uşă. Mihai e la puşcărie, iar Mihaela e moartă. N-a mai supravieţuit ultimei bătăi. A fost găsită de medicii de la Ambulanţă fără viaţă, îngropată sub un morman de paie. Criminalul a încercat s-o ascundă. În plus, l-a chemat pe tatăl socru şi i-a spus că i-a plecat femeia de acasă şi trebuie s-o caute împreună.

Copiii nimănui

„Era un beţiv ordinar şi foarte violent. Dacă treceai prin faţa casei, riscai să iei o piatră în cap. O bătea mereu, da' cine să-i mai ştie. Acum vreo doi ani a mai omorât un om. L-a bătut în curte. A fost socru-su şi a plătit avocat, de n-a mai intrat la puşcărie. Nu făcea nimic, trăia din alocaţia copiilor", spune vecinul Laurenţiu despre criminal.

Ionuţ, Andreea şi Măriuţa au fost luaţi de mătuşa din partea mamei, care le-a dat scris celor de la Protecţia Copilului că nu-i poate ţine decât până după înmormântare. Tatăl şi mătuşa femeii erau plecaţi ieri la Vaslui să aducă cadavrul de la morgă, iar copiii au rămas în casa bunicului, închişi. Li s-a spus să nu dea drumul la străini. În casă este frig şi o mizerie „construită" în ani de zile. Stau toţi trei pe patul murdar, iar cea mică, Măriuţa (3 ani), roade dintr-un sandviş grosolan din parizer şi pâine. Ceilalţi doi fraţi se sacrifică pentru cea mai mică şi-şi mai păcălesc foamea o vreme. Aşa le dictează instinctul. Sunt speriaţi şi obosiţi. Doar croisantul şi ciocolata pe care le primesc din mâna doamnei de la Protecţia Copilului îi mai aduc la viaţă. Ionuţ, cel mare, în vârstă de 8 ani, e singurul care vorbeşte. Monosilabic, prin da sau nu. I se aprind ochii când e întrebat de şcoală. Ar vrea să mai meargă, dar astăzi n-a putut.

Bunicul a plecat la Vaslui, iar tatăl a dispărut. Nu ştie unde, nici nu înţelege de ce a auzit atât de multe urlete în ultimele zile, iar prin curtea în care se juca au ajuns poliţişti cum a văzut el la televizor. Bănuieşte că s-a întâmplat ceva rău. A auzit de la cineva din preajmă că maica-sa a murit. Nu înţelege conceptul, cu atât mai puţin surorile sale mai mici. Andreea (5 ani) nu scoate un cuvânt. Este prea preocupată să mănânce ciocolata, iar privirea sălbăticită îi coboară în pământ la orice impuls verbal extern. Pare că vrea să fie invizibilă. Sora cea mică priveşte curioasă, cu ochi mari, cercetători, străinii care au intrat în bordei. Ionuţ este întrebat de doamna de la Protecţia Copilului când vrea să vină după ei. Trebuie să meargă într-un loc frumos, li se spune, unde nu le va mai fi rău. Băiatul nu ştie ce să răspundă. Spune doar „da" când aude de bunicul, că „da", ar vrea să rămână cu el. Însă bunicul nu-l vrea.

Mecanisme de apărare

Vor ajunge într-un centru de tranzit al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Oficialii de acolo au indentificat cinci rude de gradul I care ar putea să-i crească. Un bunic şi patru mătuşi. Niciuna nu vrea să-i primească. Sunt prea săraci şi au şi ei copiii lor de crescut. „Nu au asistat la episodul dramatic, dar au văzut violenţele foarte frecvente din familie. Copiii crescuţi într-un mediu agresiv îşi dezvoltă un mecanism de apărare extrem: se interiorizează, se izolează total social şi dezvoltă un comportament de faţadă. Preiau pattern-urile de agresivitate ca un mod de relaţionare cu ceilalţi, ca singură variantă de a domina", explică Cristina Toma, psiholog la Serviciul de Intervenţie în Regim de Urgenţă. În acelaşi timp, copiii au dificultăţi mari în a se adapta la situaţii noi, au tulburări de somn şi de alimentaţie, motiv pentru care prezintă întârzieri în dezvoltare sau chiar regresie. Se aleg cu sentimente de frică să nu fie părăsiţi, furie necontrolabilă şi neîncredere.

Expertul mai spune că încearcă mereu să evite desprinderea copiilor de mediul familiei şi crede că alternativa consilierii familiilor violente trebuie luată serios în seamă. În mediul rural, mai ales, reproşul primarului, al preotului sau al poliţistului poate fi un impuls serios pentru îndreptarea cuplului. Deşi un astfel de consiliu de consiliere este reglementat legal, Ionuţ, Andreea şi Măriuţa n-au ajuns să fie salvaţi şi se pregătesc să-şi trăiască copilăria prin orfelinate.   

Victimele propriilor familii

În ultimii patru ani, peste 1.600 de copii din județul Vaslui au fost abuzați fie sexual, fie prin violenţă, fie emoțional. Practic nu există săptămână în care cei de la Protecţia Copilului să nu se confrunte cu astfel de cazuri.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia  Copilului (DGASPC) Vaslui a găzduit, numai în acest an, în centrele specializate, 25 de femei bătute de proprii soţi sau parteneri de viaţă, dar şi peste 70 de copii.

Cele 25 de mame abuzate şi copiii acestora au stat în centrele de urgenţă pentru victimele violenţei în familie între 7 şi 60 de zile, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. Majoritatea femeilor care au căzut victime ale abuzurilor familiale au vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani, peste 60% dintre acestea provenind din mediul rural.

Din păcate, în judeţul Vaslui nu există decât un centru pentru femei abuzate de către partenerii de viaţă, şi acela la Bârlad.

Intră pe vaslui.adevarul.ro ca să afli toate informaţiile zilei